Într-un joc versatil
mă simt de prisos,
inutil, fără folos.
Gând ce doare
până la
os
Prinsă în al vieții năvod,
O anonimă fără est
fără nord, mereu
în total decalaj,
cu sufleorul
cu autorul,
decorul,
rolul.
.
Nu înțeleg, nu pot să dezleg
scenariu cu scris neînțeles,
rezumat la un monolog
demagog, prefăcut,
impus de- un zeu
cu picioare
de lut.
În actul final doar scame rămase
din costume vetuste și roase,
din aripile ce-au încercat
să mă-nalțe departe
de păcat
în infinit.
După simptome sunt un actor decrepit
ce poartă în palmele căuș
un strop cu luciu stins
furat din asfințit
colorându-și
umărul nins,
și retina.
Din camera lui sufleorul a amuțit.
Pe cortina lăsată, scris
lizibil un text…
La sfârșit
Mortua
Est!
Nu fii trist, când va fi, va fi, asta-i e doar un joc de cuvinte scris pentru psi
sursa foto aici
Îmi place tare mult aranjarea. Cred că te-ai străduit un pic!
un pic…
jocul de-a cuvintele și jocul de-a poezia
Îmi place joaca, îmi place poezia.Pun poezie în joc și fac din joc o poezie. Bune, rele…sunt ale mele.
sunt bune-rele, e strigatul tau, pentru ca strig, e ironia ta daca simti ca trebuie sa fii si autoironica, esti implicata zdravan, este evident dar pe gustul meu ar fi ca versurile sa nu fie din categoria “unisex”, ci sa redea femeia fierbinte din tine, ca voacea care striga, vocea ta autentica sa aiba inflexiuni feminine fascinante.
Cu fotbalul nu le am, aşa că am venit aici, la duzina trecută.
Îmi place că din versuri ai creat un desen în trepte răsturnate, ceea ce semnifică decădere, sfârşit, şi se potriveşte perfect cu titlul şi conţinutul alese. Din câte ştiu, acest stil de versuri-picturi se întâlnesc la simbolişti.