A-nceput campionatul pentru titlul cel mai mare
Jucători din lumea-ntreagă vor trofeul la picioare.
Microbiștii sunt războinici, fiare sunt, ca niște lei
Rugul pare un foc de paie la cât sunt de înfocați ei.
Țipă, cântă, chiar înjură când atacul nu-i cu spor
Sunt ca ceara, dau în boală când echipa lor ia gol.
Când în plasa adversară șutul mai și nimerește
Nu mai sunt deloc apatici, tensiunea iar le crește.
Unii spun că este henț, alții spun că-i ofsaid clar
Iar răcnesc și iar înjură de cei sfinți din calendar.
Doar arbitrul îi salvează, pulbere să nu se facă
Să nu iasă bătălie dintr-un sport ce este-o joacă.
Fiind un sâmbure-adevăr în disputa înfocată
Întrerupe iute jocul ca să se mai tragă o dată.
Fluieră din nou reluare, mingea este iar centrată
Numai că unul șutează,chiar direct, la el în poartă
Înmuiat la unii-i ciocul, alții sunt în culmea lor
Când în plasa adunătoare fotbalistul își dă gol.
“Sunt boboci începători, au picioarele legate
Au jucat ca niște cizme, sunt la baie, huo frate!”
“Sunt artiști, asta-i echipă, ăsta-i lot pentru finală
Țineți-o tot așa, bravo frate, sigur îi vedem la gală!”
Liniștea apoi se lasă până la meciul următor
Ca-n tablourile cu războaie au rămas în urma lor.
(Oare cum a fost aseară, când echipa mondială
Tăurașul spaniol a murit… înecat c-o portocală?)
scorul de aseară, asta dacă vrei să răspundem la întrebare, a fost unul blând.
ca de obicei, portocala mecanică, a lăsat totul pe repriza a doua. un robben, învăţat cu stilul de fotbal bavarez şi un van persie venit din fotbalul englez, ambii aflaţi la final de carieră cum s-ar spune, şi-au luat cu eleganţă revanşa pentru finala de acum patru ani.
şi ne-au arătat încă o dată de ce ei merită să fie acolo, iar noi acasă.
totuşi, să ţinem minte faptul că olanda este cea mai ghinionistă echipă naţională. uneori lucruri mici fac diferenţa. vulpoiul del bosque trebuia să ştie asta.
Mamă, ce le știi! Înseamnă că ai dreptate.
la tine ritmule mai alert , mai cu adrenalina. mai ca imi venea sa fac niste pop corn sa citesc poezia :).
și să spui…mama a lor noștri că nu au fost în stare …să dea din picioare.
…la noi in casă..nu se ştie, nu se aude de niciun fotbal. Noroc cu voi…
Aud și eu de pe la alții de câte un scor, pentru că al meu televizor e doar de decor.
Ce de versuri!
Inspirată duzină!
Cam greu să amestec o duzină în câteva.
Şi-am intrat în atmosferă de înalt campionat,
aerul, cumva, îmi pare un picuţ rarefiat,
dar răsuflu mai adânc şi mă scutur de emoţii.
Microbiştii le păstrează, se cutremură cu toţii…
Este mare bucurie, când în poartă se înscrie
pentru unii e triumf, pentru alții este jale
când a lor deșteptăciune le stă în …picioare.
O duzina sportiva in ton cu …campionatul!
Pai nu trebuie sa fiu și eu în rând cu lumea, altfel cum!
Cred ca sunt singura ramasa pe …tusa!
Si uite asa am vazut meciul fara sa ma uit la el;) Felicitari , Maya. Roxana stai linistita. Nu esti singura ramasa pe tusa. 😉