Dulceață de soare


Se ia o noapte, se decojește de întuneric
Se înlătură orice spaimă, oricare coșmar
Cu grijă până se ajunge la miezul tainic
Al clipei în care din iubiri luceferi răsar.
Înșirăm  raze de soare pe un platou azuriu
Curățăm niște zori adormite pe cerul curat
De urât,de păcat, de nisipul adus de pustiu
Le stoarcem de brume și le lăsam la zvântat.
Mai răscolim amintiri, să avem la îndemână
Sămburi dulci de femeie,dor de primul sărut  
Niște îmbrățișări fierbinți sub clarul de lună,
pudră fină de stea din vara ce-n zbor a trecut.
Punem pasiune, aprindem un foc cu ardoare
Lăsăm la visat pâna-i gata dulceața de soare.

16 thoughts on “Dulceață de soare

  1. Sâmburi dulci de femeie le spargem,
    Şi miezul călduţ îl pisăm uşor,
    Îl presărăm peste rana din suflet,
    Şi vindecarea se naşte-ntr-un dor!

Leave a Reply