Divort de criză

d3-250x150

      Madam x și domnul y trăiau consensual de multă vreme. El paznic la fabrică de confecții din oraș, ea vânzătoare la alimentara din colț, nu prea știau ce e aia o criză, mai ales că aveau același patron.  

     Cu ce fura ea la cantar, cu ce sustrăgea el din fabrică, o duceau destul de bine, punând chiar și bani la saltea pentru nunta ce o aveau în plan.

    De la o vreme însă criza se abătu și asupra lor, una mai adâncă decât Groapa Marianelor.  I se părea ei că el nu mai este el, se îngrășase peste măsură,  fiind cam deficitar la mișcare, tandrețuri și alte…finețuri, ba pe deasupra ieșea cam des de sub papucul ei, nu-i mai aducea metraje colorate și fine pentru alte rochii noi, era și cam distrat, uitând chiar că-i ziua mamei soacre.

     Tragedie mare în acea seară și-n următoarele zile, reproșurile curgând ca apa-n gârlă după ploaie. Azi cu o ceartă, mâine  cu alta, azi mâncare rece, mâine domiciliul forțat în sufragerie, au devenit din viitori miri, dușmani, ducându-se pe apa sâmbetei traiul lor consensual cu toate beneficiile avute de fiecare și împreună.

       Doamna x  lăsată fără sursa de imprimeuri și rochii unicat,  imediat a trecut la atac, ducându-se în audiență la patron, să-l dea în gât pe ingrat că face și drege, că fură și că-l înjură.

      Patronul o ascultă distrat, studiindu-i rochia al cărei material fusese ediție limitată în urmă cu vreo cinci ani, apoi, brusc,  îi opri tirada cu-n pumn trântit puternic în masă:

       – Ascultă cucoană! De ce nu ai venit să-mi spui acum cinci ani, când ți-a adus primul metru furat? Atunci era bun, acum nu mai este bun? De azi, sunteți concediați amândoi, el că prea te-a îmbrăcat și tu că prea l-ai îngrășat și amândoi că m-ați furat.

 

 

Orice asemănare, nu este întâmplătoare, nu este nici rară…Se mai întâmlpă la noi,  în la țară

3 thoughts on “Divort de criză

Leave a Reply