Discuri si amintiri

  photo 47049717-9275-46c1-80c1-003776a7255e_zpsebcf94de.jpg
A fost deajuns sa citesc primele randuri din blogul unui prieten[http://athos73.blogspot.ro/2013/04/vinyl-si-dragoste.html] ca imediat sa se produca un clik si o usa din trecut sa se tranteasca de perete, lasand sa patrunda in camera acorduri de romante, cantece lautaresti, melodii din  timpuri atat de indepartate  dar nici-o clipa uitate. In acea vreme erau cosmarul vietii mele de copil, in duminicile luuuuungi in care timpul avea o alta dimensiune, cu clipe marite si ore nesfarsite.
In fiecare duminica se repeta acelasi ritual.Tata isi cumpara doi litri de vin, descuia o valiza de lemn de unde  scotea un vraf de discuri si incepea distractia, a lui, nu si a mea. La inceput punea Gabi Lunca, Faramita Lambru,  Zavaidoc, Romica Puceanu sau Maria Tanase. Ca la un semnal, apareau cei doi vecini de peste drum, fiecare evident cu sticla lui, puneau pachetul de nationale pe masa, uneori si un castron de floricele si incepea distractia.  Ajunsesem sa stiu cantecele pe de rost de atat ascultat, de atatea ori luate de la capat cand acul se incapatana sa mearga inainte pe discul vechi si uzat.  Pe masura ce treceau orele si se goleau sticlele de vin venea randul romantelor. Mia Braia, Ioana Radu, Cristian Vasile. Todeauna Zaraza lui Vasile storcea o lacrima din ochii tatei. Atunci uram cel mai tare duminicile, pe Zaraza aia, toate discurile si sticlele de vin. Am ascultat intamplator, peste ani, pe cand tata ascuta de mult muzica ingerilor, muzica de atunci. Culmea ca imi placea acum. Eram eu acum cam de varsta de atunci a tatei, realizam ca era o muzica autentica, adevarata , mult diferita de muzica zilelor noastre.
Azi a fost de ajuns sa citesc un blog, sa se deschida o usa si o data cu ea sa intre in sufletul meu nostalgia unor vremi indepartate dar nici-o clipa uitate.Nu-mi pot uita copilaria, nici pe tata, nici discurile de vinil cu muzica lautareasca si romante nascatoare de lacrimi. Multumesc, Athos !

4 thoughts on “Discuri si amintiri

  1. Ma bucur sa aud ca articolul meu ti-a amintit de copilarie.Ma bucur sa vad ca exista oameni sensibili la frumos – oameni frumosi, asa,ca tine.Iti doresc un “Paste Fericit!”, un suflet vesnic zambitor iar din ochi sa-ti curga doar lumina si lacrimi de bucurie!

  2. Dincolo de faptul ca mi-a amintit de copilarie, postarea ta este deosebita ca text si imagine. Multumesc pentru tot!Urari numai de bine, azi si mereu!

Leave a Reply