Dincolo de gratii



          Totdeauna mi-am închipuit iubirea ca pe o colivie în care suntem prinși sub plasa iluzorie a unor vise și dorinți, în care ne lăsăm de bună voie închiși sau  spre care ne poartă un pas somnambulic.    
       Unii vor să te închidă în ea cu zeci de lacăte, alții ți-o construiesc din metal aurit, unii o agață de grinda sufletului și o privesc ca  pe-un trofeu de preț, cei mai mulți te încuie și uită de tine în timp ce bântuie pe pajiști înflorite după alți și alți fluturi sau altă nouă și caldă pradă. 
       De cele mai multe ori ușa este deschisă,dar nouă ne place să ne autoflagelăm izbindu-ne de sus sau lateral fără să vedem cât de simplu este să faci doar un pas, un singur pas spre libertate, dincolo, unde te poți găsi tu cel adevărat, chiar dacă mersul iți va fi împiedicat de pași prea putin făcuți. 
       Și tot de multe ori, noi suntem cei  care  încuiem ușa pe dinauntru, aruncând cheia printre gratii cat mai departe de colivie. Este vorba de acea lașitate care nu te lasă să pleci pentru a nu te priva de un bine venit fără efort. Suntem prea lași să renunțăm la ce ni se oferă necondiționat, noi dând  la schimb putin sau nimic. Îți este bine…  și atât. Ca îmbrăcăm egocentrismul și egoismul nostru în ambalaj strălucitor, spunându-i romantism, rotunjire de suflet, completare de eu, tot propria satisfacere primează, oricum i-am zice.  
       Eu nu sunt excepția care-și permite să judece, poate voi fi fost și eu cândva  o pasăre de colivie sau una de pradă. Am fost  doar până când  privind  dincolo de gratii, am înteles ce înseamnă bărbatul, ce este femeia. Mi-am dat o șansă, lăsând ușa  coliviei deschisă, lărgind distanța dintre gratii cât să încapă între ele  până și cel mai mare suflet, și chiar lăsând colivia fără acoperiș.   
      Se spune că iubirea adevarată înseamnă, înainte de toate, libertate, fără a confunda libertatea cu libertinismul, libertatea cu indiferența, libertatea cu neasumare unor răspunderi. Orice îngrădire, orice limitare  a libertații eu-lui  duce la uciderea oricarui germene de iubire,  la drama iubirii neînțelese, neîmpărtășite, la tare viitoare și neîmpliniri pentru alte vieți de dincolo de infinit. 
     Eu totuși…

…aș vrea să ne-nchidem întro colivie
timpul să nu ne gasească,
doar iubirea să ne știe
să ne certam, să  ne-mpăcăm
să rămânem, sau să plecăm
să-ngenunchem  pentru rugă
sau să zburăm  spre  înalt
să fim pe rând când unul, când celălalt
să ne risipim, să ne adunăm
să ne amestecăm ca două culori vii
să ne jurăm c-așa va fi până-n ultima zi
să continuăm apoi cu ardoare
în viața de după neființă
și-n alte zeci, viitoare.

10 thoughts on “Dincolo de gratii

  1. Cu tine într-o colivie e libertatea ce-mi doresc. Fiinţa ta e-o apă vie ce-mi vindecă tristeţi ce mă lovesc, ce mă alină şi-mi dă bucuria de-a fi iubit când eu iubesc.

  2. Iubirea te raportează la ceva, la cineva, e ca un semn într-un binom, e prinsă în constrângeri, în formule. Libertatea e un deziderat! E o limită spre care tindem, şi dacă am ajunge acolo nu ştiu dacă am fi pregătiţi pentru ce am simţi! Iubirea şi libertatea cred că sunt oarecum antagonice, ca Thanatos cu Eros!

    • Adrian, iti respect opinia, dar totodata vreau sa o argumentez si pe a mea.Daca iubesti vrei tot ce e bine pentru cel iubit. Binele lui nu al tau.Spui te iubesc si vreau sa te vad pentru ca imi este dor de tine, de sarutul tau, de mangaierea ta. Aici este vorba doar de propriul eu.Mie imi este dor, eu vreau sa te vad, eu vreau sa te simt…eu, eu, eu. Celalat poate in clipa aceea se simte bine stand la o sueta sau chiar tinand in brate pe altcineva. Nu, nu are voie, pentru ca mi-e dor, EU vreau…dar ca el vrea altceva, ca lui ii este bine altfel, poti gandi? Despre libertatea asta este vorba.
      Daca mai intri pe aici vreau sa stii ca intru pe blogul tau, citesc si-mi fura ceva pagina fara sa am timp sa comentez.Voi intreba un specialist sa vad de ce nu te pot citi.Multumesc pentru vizita si comentariu!

  3. Ştiu la ce te referi, Maria! Doar oare crezi că suntem cu adevărat capabili de o aşa iubire? O astfel de iubire e mai mult divină decât pământească! Dacă ajungem la o astfel de stare, oare celălalt nu este mai mult un tovarăş de “libertate” decât un iubit?
    Ţi-am mai citit ultimele poezii, şi mi-au plăcut. Te voi comenta ca să ştii că am trecut pe aici! :)

    • Si caii sunt liberi, si pasarile, si fluturii. Sunt liberi si se iubesc. Numai oamenii se-nchid in colivii, vrand sa nu-si piarda oglinda ce le reflecta un eu satisfacut.In fiecare iubire este un strop de divinitate, un strop, doar atat, restul e ascuns de cuvinte,de masti, de vise.
      Multumesc, Adrian!

  4. Cred ca de iubiri neconditionate nu este in stare nimeni, cel putin cand vine vorba de doua persoane neinrudite prin sange. Singurele persoane care pot oferi dragoste, iubire, libertare aproape totala sunt mamele si unii tati.

    Asta cred eu, poate ma insel, ca nu cunosc toate misterele acestei lumi.

Leave a Reply