Tudor
Păpădie, glob pufos,
Oare-mi ești tu de folos?
Mingiută poți să-mi fii,
Într-un joc nevinovat?
Nu cred!Tu te-ai risipi,
Când o palmă te-ar lovi.
Poți fi, oare, acadea,
Dintr-o rouă înghețată?
Ce-ar fi dacă te-aș gusta,
Te-ai topi, cumva, deodată?
M-am gândit! Ești magazin,
Care vinde umbreluțe,
Ajutând ușor să zboare
Sufletele visătoare.
Mai știu eu pe cineva,
Care este tot așa.
Nu cumva, ești Maya mea?
Cee frumos!!!
Sigur esti tu!
Ba da e Maya . Maya sensibila, buna si sufletista. Ti pup,papadie draga.
Mulțumesc, draga mea! As fi vrut să nu fiu floare, ci iederă cățărătoare, să țin umbră și răcoare.
Papadia inveseleste. Si prin asta daruieste senin ,draga mea.
:* e bine sa daruiesti frumusete, floare draga
Minunat!
Ce senzatie de bine este cand citesti astfel de cuvinte!
Zile frumoase sa ai!
Mulțumesc, Suzana!Un bine continuu îți doresc!
De ştiu, sau de nu…o să ghicesc
Păpădia, Maia se numeşte….şi sper să nimeresc.
E o floare destul de rară
Ce-nfloreşte în primăvară!