Destine-din ciclul Hotii de fluturi

PhotobucketLa margine de noapte, soarele a sărutat luna. S-a rănit de marginea ei şi
a pătat orizontul cu un strop roşu de iubire imposibilă.
Încă o noapte, înca o zi.Trăim intre două limite, noapte şi zi , fiinţă şi nefiinţă, finit şi infinit.
Între răsărit şi asfinţit- o zi .
Între naştere şi moarte- un om.
Între zambet şi lacrimă-o iubire.
Între început şi sfarşit-un drum.
Între speranţă şi disperare-o viaţă.
Între limite un destin.
Destinul meu, eu renăscuta întro zi cu speranţa încolţită dintr-un zambet.Mi-am urmat drumul fără să-mi fie teamă de apus, fără regret pentru zile sau nopti ce s-au scurs,fara să-mi plang cu lacrimi amare iubirea-mi ce stiu ca maine va avea un sfarşit .
Un alt destin, al tau, iubirea mea răsărită în asfinţit.Ai pasit cu speranţă pe un drum, în ziua cand disperarea a murit, lăsand să se nască un om dintr-un zambet,luminand ziua de maine ce va fi un nou răsărit.
3…4…n…milioane …destine între aceleaşi limite de la rasarit pana-n asfintit.
Încă o zi, inca un destin nascut sau sfasit …încă un pas pe drum, inca-un zbor spre infinit. EU… mă bucur ca eşti… mă bucur că sunt.Tu?

Plagiatul “doamnei”:http://coryta.blogspot.com/2008_08_01_archive.html
“La margine de noapte, soarele a sarutat luna. S-a ranit de marginea ei si a patat orizontul cu un strop rosu de iubire imposibila. Traim intre doua limite, noapte si zi, fiinta si nefiinta, finit si infinit. Intre rasarit si asfintit… doar o zi. Intre nastere si moarte… un om. Intre zambet si lacrima… o iubire. Intre speranta si disperare… o viata. Intre limite… un destin. Eu, omul nascut intr-o zi, cu speranta incoltita intr-un zambet, am plecat pe un drum, fara sa-mi fie teama de asfintit, luminand ziua ce maine va fi un nou rasarit. Inca o zi… inca un pas pe drum. Drumul acesta lung pare ca nu se mai termina… ma uit in zare, dar el serpuieste in continuare, nimic nu se schimba…”

Leave a Reply