Destin

29601789
Spune-mi Doamne, n-ai putea

să mă naști încă o dată,

neclintire să îmi dai

și o inimă de piatră?

 

Să mă faci munte înalt,

apă, sângele să-mi fie,

să am fruntea lângă stele

tălpile înfipte-n glie.

    

Să n-am teamă de furtună,

noaptea de va fi să vină,

să nu-ngenunchez sub vânt,

de-mi va smulge-o rădăcină.

 

Dacă tot mi-ai scris destinul

și sunt frunză căzătoare,

fă-mă Doamne munte-nalt,

într-o viață viitoare.

One thought on “Destin

  1. Sunt profunde si superbe versurile tale, Maya!
    Toti ne rugam sa fim “pietre” sa fim “munte-nalt” dar si ele sunt supuse vietii trecatoare ca o ” frunza trecatoare”!

    Dumnezeu, doar ne face, “inima” o zidim noi!

Leave a Reply