Decembrie, luni


     Decembrie, luni.
        La ora la care-mi scriu articolul Galatiul este încă adormit, încă mahmur după atâtea zile de sărbătoare. Doar cei de la Ecosal s-au trezit mai devreme pentru a strange tonele de gunoi rămase mărturie a gradului nostru de consum, dar mai ales de …civilizație.
       A fost, mai întâi, Sfântul Andrei, patronul spiritual al orașului, motiv mai mult de serbare, de petrecere,  decât de reculegere și slavă. La Catedrala din oras s-a oficiat un Te Deum ce putea fi auzit până departe prin boxele profesioniste. Mai multi preoți decât creștini. 
    Gălățenii și-au asumat propriile păcate, dându-și singuri dezlegare la pârjoale, pastramă, mici și alte bunăciuni ce urmau să se producă pe scenele improvizate pe malul Dunării.   
     Nimic nou fața de alți ani, poate doar ornamentele luminoase sunt altfel față de anul trecut, nemai semănând cu niște țoale zdențuite aruncate alandala între stâlpii de iluminat stradali. Da, și vremea mult mai caldă decât în alți ani, mai cald afară decât în multe din apartamentele gălățene lipsite luna asta de căldură și apă caldă, pe motiv de neplată. 
     Nu trebuie să te miri de ce au ieșit atâți oameni pe stradă, defilând haotic între tarabele  pline cu marfă de proasta calitate, cu  fesuri, dresuri, chiloți, jucării de plastic, la prețuri ce sfidează bunul simț.

     Tot ca în alți ani erau aceleași: manelele date la maximum, același fum, mici modelați cu mâini negre de cărbuni, vin fiert, îndoit cu apă, cu vagi arome de scorțișoară. Printre zecile de bișnițari, câțiva comercianți timizi cu produse  românești autentice, meșteșugari, țărani cu mâncare ecologică, apicultori, iconari, priveau neputincioși cârdurile de oameni ce treceau nepăsători, salivând de mirosul micilor. 
 Totul semăna cu un bâlci, un bâlci al deșertăciunilor, înfrumusețat doar de multitudinea beculețelor colorate și-al focului de artificii din final.
   În același decor a continuat și sărbătoarea de a doua zi, puțin deosebită de cea anterioară, mica deosebire constând în câte un steguleț tricolor în mâna vreunui copilaș sau la câte-o oglindă retrovizoare. Steaguri puține în oraș, depuneri de coroane, și iar mici, vin, vuvuzele asurzitoare, căsuțe cu fasole și sarmale, discursuri sforăitoare.
     Ca orice sărbătoare ce se respectă, au urmat concerte susținute de aceeași eterni și de neînlocuit cântăreți  ce te ducea cu gândul la o sărbătoare în reluare. Noroc de Nicolae Botgros cu Lăutarii lui, de Tudor Chirilă și cei de la Zdob și Zdub,că au reușit sa dea o notă de altceva  repetabilului spectacol la care se dedau gălățenii an de an.
      Știu, am fost cam cârcotașă, până la urmă fiecare se distrează cum crede de cuviință, dar totuși cum ar fi dacă cei ieșiți la distracție, într-o zi ar ieși în număr tot la fel de mare pentru o Roșia Montană, împotriva exploatării gazelor de șist, pentru o un vot de blam sau pentru legi adevărate. Cum ar fi ca toate gunoaiele să nu mai fie ignorate, ci adunate și reciclate…
      Este decembrie, luni. A trecut ziua națională, dar mie tot îmi vine să îngân: Deșteaptă-te, române…!!
La mulți ani, gălățeni! La mulți ani, România!
Un altfel de decembrie, luni  scris de Dana, Scorpio, Matilda, Vienela, Adriana, Ioana Soglu, dor, Carmen Pricop, ch3815h, Sonia, File de poveste gășiți la psi
Surse foto-Ziarul local -Viața liberă-Galați

20 thoughts on “Decembrie, luni

  1. Asa este in toata tara, Maria! Din pacate… Daca nu ai fi numit orasul, as fi putut jura ca vorbesti despre Ploiesti.
    La noi a fost aseara razboi intre microbistii beti si jandarmerie. Bine ca apucasem sa plec din centru cand s-au luat la bataie… :)

    • Nu știu de ce cred eu că cineva, chiar vrea să existe așa ceva. Dă norodului pâine și circ pentru a -i abate atenția de la adevăratele motive ce a ieși în stradă.

  2. Of, tocmai ce vin de la Alina şi scorpionul ei roşu şi ajung la tine intr-un decor nestiut acum, pentru că Brasovul e cuminte in prezentare, dar stiut din alti ani cand chilotii erau mai la vedere. Cu toate astea, la multi ani tie, Maria…un român ce mi-e drag. Mulţi ani nouă!

  3. ce ma bucur ca n am venit in Gl cum avusese al meu o idee nastrusnica la un moment dat. am dat in semn de aprobare si m am dus direct in pat. deh, lui ii da mana, n a participat la SB, nu era epuizat ca mine care numai vroiam decat sa dorm, sa nu gandesc , sa nu vad sa nu aud decat liniste :).
    recunosc atmosfera asa ca prefer sa citesc o carte…

  4. N-am mai fost cam de 20 de ani în Galaţi, dar în Tecuci am fost în vară. Acolo pe undeva, un metru pe hartă. Nu arăta aşa de rău!!

  5. Mai lipsea Maria Tănase şi era ca în bâlciurile comuniste de prin anii ’50! De 23 ani numai circ şi bâlci avem, de ceilalţi 45 anteriori nu ne mai legăm…

  6. De acord cu Vienela, asa este in toata tara. Imi vine sa mor cand vad cata mizerie fac oamenii.
    Ai facut o imagine completa a orasului tau :*

Leave a Reply