Am dat draperia deoparte
Doar atât cât să-mi spăl ochii verzi
Să privesc printre nori cum lumina răzbate,
Când secunde-s puține și speranța o pierzi.
Trag apoi draperia la loc,
Mă ascund după ea și mă-ngrop în tăceri,
Așteptând fluturi albi, la iluzii dau foc
Redevin ce am fost, piatra rece de ieri.
Altfel de nori, senin de altfel, găsiți la Eddy în tabel
Fiori de tristeţe răzbat dintre nori…
Ţi-aş da o fărâmă de speranţă-lumină
să scuturi tăceri de pe aripi, să zbori
ca un fluture alb în plutirea lui lină.
Tăcerea-i în mine, în jur, peste tot
Nu văd, nu aud, să sper nu mai pot,
Nu e drum de început, nu sunt urme de pași
Doar tăcerea azi plouă peste fluturii arși.