Darul lui Dumnezeu



– Trezirea, copii! Ceaiul este gata.

Vocea, mirosul de mentă sau tei, bucățica de zahăr cubic care se topea încet, încet sub ochii noștri ce încă purtau urmele viselor agățate de gene, aveau să devină într-un târziu chei pentru deschis ferestrele sufletului spre  o lume dincolo de spațiu și timp, ducându-ne înapoi, în lumea inocenței, acolo unde ceaiul din ceșcuțele jucărie aveau aromă de cimbrișor, de trandafiri, albăstrele, iasomie, de prima tresărire de suflet pur ce ni se va fi părut atunci prima și unica, și marea iubire.

Ora de ceai era joaca noastră preferată de după amiază, când puneam în apă rece tot felul de petale și frunze, făcând pe doamnele, ducând ceșcuța de plastic cu degetul mic ridicat în sus, ba chiar suflând… să nu ne frigă ceaiul.
     
 Aveam opt ani când m-am îndrăgostit prima dată. Dragostea mea a început cu o ceașcă de ceai, ceai din petale de iasomie, flori delicate și albe,  repere de drum în doi sau de singurătate, simbol de inocență, Darul lui Dumnezeu, floare  cu parfum îmbătător, senzual, ce avea să mă urmărească peste ani, fascinându-mă de fiecare dată prin puterea sa de a face din trecut un prezent aproape palpabil.

Tudor mi se părea cel mai încrezut băiat de pe ulița bunicilor mei. Mă tot învârteam  pe  aproape de el, ba după  minge, ba să rup vreo floare de ceai din gardul vecin, ba în drum spre magazincând plecam la cumpărături. Mutasem magazinul la doi pași de el, sperând să mă bage în seamă, dar el nimic.

Își vedea impasibil de reparat la o bicicletă roșie, desfăcând un lanț  sau o pedală, umflând o roată sau reparând o sonerie, operațiuni de la care se alegea cu mâinile pline de negreală, aceeași negreală lăsându-i de multe ori urme pe frunte sau pe obraz.

Pe cât era de caraghios, pe atât de frumos mi se părea mie, cu ciuful lui răzvrătit de atâtea vârtejuri, cu ochii mari, albaștri ce priveau puțin sașiu, cu fața plină de pistrui, mereu  mânjită de vaselină și praf. Cu prima ceșcuță de ceai, băută în doi, am realizat că nu era încrezut deloc, așa cum părea de la distanță.

Mi-am dat seama de asta văzându-i roșeața din obraji ce a apărut atunci când i-am întins ceșcuța de plastic în care pluteau trei flori de iasomie. Întâi a mirosit, apoi a suflat și el în apa rece, a gustat, spunându-mi timid… preferam fără zahăr.

Din seara aceea, toată vara a fost a noastră, colindând împreună, pe jos, pe bicicletă, pe nori, ulițele satului și împrejurările sale. 

A fost cea mai frumoasă vară din toate anotimpurile care și-au săpat cărări prin sufletul meu, o vară cu o aromă pe care am căutat-o adesea în florile ce-mi apăreau în cale, în toți ochii albaștri pe care i-am întâlnit, în toate parfumurile pe care le-am folosit.

Am regăsit-o totdeauna în viscolul petalelor de iasomie ce se risipeau la început de iunie printre albăstrele, trandafiri și crini, apoi  am descoperit-o  în parfumul Pour Elle  de la  Paco Rabanne, parfum ce-mi aducea înapoi amintirile din vremurile trecute, nota de vârf fiind parfumul freziei împrospătat de piper și portocală, urmată de nota de mijloc ce conține iasomie și trandafir, în timp ce baza este un amestec senzual de chihlimbar, vanilie și piersică.

Parfumul Pour Elle exprimă o senzualitate intensă, o combinație între noblețe și feminitate, un parfum ca o mângâiere, care este în egală măsură proaspăt, cald, senzual și floral, așa cum sunt primele iubiri adolescentine. 

Am scris….exprima, pentru că după o vreme, nemaigăsindu-se, l-am înlocuit cu alte parfumuri ce au fost totdeauna cheia secretă, știută numai de mine, de la sipetul cu arome de neuitat.  

 

Poveste cu aromă de parfum inspirată de tema din Clubul Condeielor Parfumate

6 thoughts on “Darul lui Dumnezeu

  1. Ai fost o mare norocoasă că ți-a fost împărtășită prima dragoste! O iubire deloc timidă, aș spune cu respectul celei care n-avea curaj nici să-i răspundă la salut primului băiat frumos care i-a zâmbit, ce să mai vorbim de o invitație la ceai! Inspir acel ceai de iasomie parfumată, în ceșcuță din plastic și răcoare din belșug, care nu se poate compara cu nimic, când e savurat alături de un anume băiat… Ce vărstă frumoasă e cea a inocenței. Și ce poveste minunat parfumată…Păcat că acest parfum nu se mai găsește. L-ai descris splendid, pare o îmbinare estivală foarte expresivă. :)

  2. Superb!
    Iasomia imi aminteste de un prieten de suflet.
    *
    Frumoasa imagine! La varsta de opt ani aveam, deja, in minte masinute si motorase. :) Abia mult mai tarziu au inceput florile sa-mi miste sufletul. :)

  3. Prima iubire, acea inocenta si copilaroasa iubire ramane in amintirea fiecaruia ca un curcubeu pe un cer noros. Frumoasa poveste.

    • Mulțumesc, Tina! Să mai vii!Sigur vei găsi un ram de care să-ți agăți visul inmugurit sau cel împlinit.

Leave a Reply