Culoarea sufletului


  photo L8Q85CCN4WkwFd5pMOBZLLsnIVUfsJo-dwrIdbTRGrz4FX5VMwjodA_zpsb5033d68.jpg
 
Azi vreau sa-mi desenez sufletul dar nu pot. As fi acuzata de plagiere de suflet, nu de cuvinte, de suflet…In fiecare rand primit de la tine  imi descopeream sufletul, decoperindu-te pe tine pentru ca, in final, la asta am ajuns… la sufletul tau, nu mai stiu cine sunt, eu am fost tu? Tu esti eu? Sunt dezorientata, m-am pierdut undeva si mi-ai gasit tu umbra? Ti-am gasit eu umbra? As vrea sa-i dau sufletului meu o culoare si nu pot. Alta data imi era usor sa ma joc cu curcubeul, de multe ori i-am furat din culori atunci cand era indragostit de ape si nu era atent. Azi mi-am inmuiat degetele in albastru sa pot sa te definesc pe tine, sa pot sterge griul ce te-nconjoara,  sa-ti definesc sufletul uneori trist si chiar putin obosit cautand atatea intelesuri. E atata lumina in sufletul tau, e atata iubire si totusi in jurul tau e atat de mult gri,   risipit peste tot.  E putin trista culoarea, chiar asa imbracata in lumina cuvintelor, griul cifrelor cu care contabilizezi neiubirile te afecteaza si pe tine. Si totusi eu pot sa-ti vad stralucirea pentru ca pot sa vad dincolo de cuvinte. Necuvintele din taceri au pentru mine un sens, tacerile tale din punctele de suspensie au pentru mine sens mai mare decat sir nesfarsit de poeme. Pentru o clipa am inteles ca pot sa-ti ating sufletul, sa-mi inmoi degetele in culorile tale si sa incerc sa-l desenez pe al meu. La inceput am avut o abtinere sa-ti intind mana. Mana mea, batatorita de lacrimi sterse mie si mult mai mult altora, iti va rani sufletul atat de diafan tesut din vise si iubire pura, nealterata de fatarnicia si materialismul lumii. Nu as vrea sa te ranesc, in schimb te pot ajuta   sa treci strada. Tu esti un orb, pentru ca refuzi sa vezi, dar poti sa mergi pe picioarele tale, eu vad pentru ca, pe zi ce trece, ma grabesc sa vad si ceea ce nu am avut timp sa vad cand eram ca tine. Te ajut eu, in schimb iti cer sa ma tii o clipa de mana, sa ma inveti pasii, stii tu, cei uitati sau niciodata stiuti.Vom trece strada impreuna si pe trotuarul cu promisuni vom gasi fiecare ce am cautat. Poate ne vom imbratisa…poate intre lacrima ta si a mea se va forma un curcubeu, poate lacrima ta se va uni cu a mea, ne vom risipi pana la identificare, devenind cea mai frumoasa acuarela.  Poate devenind un singur suflet ce respira prin cuvinte vom gasi substantivul atat de uzitat incat silabele si-au pirdut sensul: substantivul –iubire, poate vom merge o vreme impreuna sau poate fiecare va pleca pe drumul lui. Poate…si chiar de ne vom desparti, fii sigur insa ca ne vom reintalni pe alt trotuar cu promisiuni, acolo unde  Dumnezeu inseamna iubire…

5 thoughts on “Culoarea sufletului

  1. Citind ce-ai scris iti vad tristetea
    Din orele ce trec cu-ncetul
    Simt mana ta,ii simt finetea
    Si dau uitarii epitetul
    Ce-am vrut sa-l potrivesc in fraza.
    Fac mintea mea sa se scufunde
    In aritmetica de baza
    Vrand ora s-o sparg in secunde…
    Stiu… mana timpului e rece
    N-o s-o ncalzeasca un sarut
    S-opreasca vremea care trece
    Facand prezentul timp trecut
    Doar sufletul mai reuseste
    Sa tina-nchisa ca intr-o carte
    Clipa ce-n veci nu se-nvecheste
    de tinerete far’ de moarte.
    S-o scoata-n ora care doare
    Secundele sa le dubleze
    Sa-nvie-n trup dulce ardoare
    Ce inimi face sa vibreze.

    Ia-mi mana,suflete,raspunde…
    Sa spargem orele-n secunde!

Leave a Reply