Copii de suflet

 

 

Cela este o femeie singură. O femeie ce-și poartă singurătatea printre amintirile lăsate dureros de cei dragi ai ei, plecați prea devreme pe vreo stea îndepărtată.

Când a plecat primul drag, băiatul ei de douazeci si patru de ani, Cela a fost multă vreme o figurină de ceară umblătoare, neputând accepta că un păpușar divin, ăla de ne mânuie pe toți, o lăsase fără o parte din ea, făcând-o jucărie stricată a nimănui, ce nu-și găsea rost în nimic.

Și-a găsit o vreme refugiul în băutură , adormind de multe ori cu sticla la cap, strângând în pumni, un medalion micuț, din care o priveau zâmbitori ochii de cărbune ai puiului dus. Nu mai simțea nimic, nu mai vroia nimic, uitând să mănânce zile întregi, neștiind nici măcar ce zi este și unde este. Asta până în ziua în care i-a murit și soțul.

Nu trecuse nici măcar două luni de la moartea unicului copil, că ea se pregătea deja de-a doua înmormântare, gândind că a avut soțul ei vreo pilă undeva acolo sus, dacă a plecat atât de repede să-și găsească copilul.

În aceste trei zile cât și-a vegheat soțul, Tanti Cela a realizat că nu poate continua cu băutura, că nu mai are cine să o ducă în pat, sau să-i poarte de grijă.

Nici durerea nu mai era atât de mare, mereu spunând că durere mai mare decât moartea copilului, nu poate exista, oricâtă dragoste ar exista între soți. Pentru ea moartea devenise un fapt banal, atât timp cât nu mai avea ce pierde.

Încet, încet a început să-și găsească un rost, îngrijind o doi pisici și trei căței singuri ca și ea, făcându-le adăpost sub un arțar crescut la colțul casei, cumpărând mereu câte-o ciocolată pentru „copii ei,” pe care o împărțea în mod egal la toți cinci.

Acum, să spun drept, ciocolata ajungea tot în lăbuța vreunui cățel mai pofticios, care renunța repede, spre bucurie pisicilor, la castronul cu miez de pâine înmuiat în lapte.

Tanti Cela reînvățase alături de ei să zâmbească, să iubească și să se iubească. Acum trăiesc toți în deplină armonie, bucurându-se unul de altul.

Uitându-se cu drag la ei, ea a realizat într-o zi că Dumnezeu, nu rămâne niciodată dator. EL iți ia, EL iți dă. Nu am o poză cu tanti Cela zâmbind, am însă una cu animăluțele, copii ei de suflet, trăind ca frații.12048573_505593326255518_1861146559_nPostare scrisă din respect pentru Cela și pentru duzinari, folosind următoarele cuvinte:ciocolata,labuta, jucarie,artar,medalion, papusar,stea, pila,figurina, banal,miez,carbune.

 

Leave a Reply