Visez sa-mi fii copac in timpul tarziu
Eu floare alba de cant, bogata sa-ti fiu
Visez sa fii o creanga, de floare-ncarcat
Umbra sa-mi tii cand ganduri ma bat
O pasare –lira visez c-am sa fiu
Zburand peste ram in ceasul tarziu
Sa-mi fac din vis cuib, ca in el sa adun
Aleanul ca leac la dorul nebun
Si radacina visez sa-ti devin
Cu seva de drag pana-n ram sa te-alin
Iar tu copac nins, din vis alb nascut
Din frunze sa-mi doinesti un nou inceput
Din rădăcini vibra copacul
Purtând o pasăre de vis
Pe umărul batrân cât veacul…
Şi-n triluri lungi de vers nescris
Din uscături aprindea ruguri
Făcând din noapte paradis
Iar crengile-i năşteau noi muguri.
Tot ce as scrie acum ar pali in fata frumoaselor tale randuri, asa ca nu am ce sa fac, ma inclin si tac !Cu multa admiratie !
Tot ce scrii este extrem de frumos! Eu doar raspund uneori viselor tale asa…ca intr-un duet.Scrie in continuare,sa nu taci…te rog..
Frumos duet …dintre-o muza si-un poet.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Sunt doar un om.Mă cred poet
Câteodată… şi-am o scuză,
Cum pot fi altfel în duet
Cu-aşa o minunata muză?
Muza poate orice si oricine sa-ti fie
Talentul e doar unul si tu il ai pentru ca
tu nu scrii poezii,
tu chiar faci din orice poezie