Copac incaruntit

Photobucket

Eu nu scriu, eu desenez clipe. Clipe trecute, clipe viitoare. Aici vreau sa desenez clipa de mine, clipa de ei, clipa de tine.

Am desenat literă cu literă cu literă până am dat sens cuvântului ce altfel s-ar fi pierdut în marea tăcerii. Am adunat apoi cuvintele risipite ca un șirag de perle rupte și-am început să împletesc gânduri, urmând să le agăț într-un copac, copac cu vise, ca răspuns la un îndelung ritual de tăceri risipite pe drumul de ieri.

Am desenat cuvintele pe care le știam de demult și-n încercarea de a fi le-am dat forme de fluturi, de păsări, de frunze, de vis. Acesta este Copacul meu cu vise! Oare de ce scriu mereu despre copaci? Am fost cumva în alta viața sevă hrănitoare vreunui arbore singuratic? I-am străbătut cumva trunchiul și acum îmi caut drumul?

Am fost cumva pasărea înălțimii ce și-a făcut cuib pe ram de brad să poată cânta nemărginirii albastre? Voi afla poate într-o zi sau nu, dar azi vreau să fiu copac pentru tine! Până mai ieri, îmi doream să fiu iederă, să stau strâns lipita de cei dragi, să le pot simți seva vibrând, să-i pot îmbrățișa cu fiecare frunză.

Azi nu mai vreau să fiu iederă, azi vreau  să fiu copac, Copacul cu vise pentru ca EU chiar sunt asemenea unui copac sub vant… poate m-aplec, poate tremur… dar rămân pe loc, trecând prin anotimpuri cu rădăcinile adânc înfipte în pământ, râzând sub senin și floare, rotindu-mi umbra după soare, suferind pentru orice frunză smulsă de vânt.  Sunt umbră la alții când în vară-i văpaie, înfloresc sub un zâmbet, sau mai fac un rid pe tulpină  după orice furtună sau ploaie.

Sunt aici pentru tine, să ai  unde să-ți găsești adăpost de arșiță, de vânt, de furtună,  de lumea nebună, să-ți fiu umbră atât timp cât îți vei odihni sufletul obosit sau răvășit, să împărțim împreună singurătatea, râsul, plânsul, fericirea, eternitatea.

Vino, așadar, sub copacul meu cu vise! Eu îți voi vorbi  despre mine, despre cum știu să înfloresc, despre cum și cât pot să  iubesc, despre vise sparte-n lumină,  despre vremuri sub care am trăit, despre timpuri  și anotimpuri prin care treci și tu om, la fel ca și mine. Rămâi o secundă, doar o secundă, cât să țes pentru tine un vis.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply