Colind

Eu vă colind cu sufletul meu
S-aveți liniște și pace, mereu!

Vă mai colind cu cerul, cu pămantul
Cu Isus, sfântul.

Cerul să vă ningă cu stele
negura din inima s-o lumineze cu ele.

Pământul să vă hrănească cu roadă bogată
Isus cu dragostea toată.

Eu vă colind cu sufletul meu
Nu-mi dați arginți,
nici nu-mi mulțumiți,

 Zâmbiți-mi mereu
și fiți fericiți!

4 thoughts on “Colind

  1. Ai lăsat odată o făclie aprinsă
    În cămara dată sufletului meu
    Şi de-atunci iubito, cu fereastra ninsă,
    Caut iar lumina şi pe Dumnezeu.

    De-ar fi prin ninsoare să te-arăţi cândva,
    Ca şi când în zare-ar fi un porumbel,
    Ar veni copiii toţi în urma ta,
    Şi-ar porni colindul îngerii, la fel.

    Şi uimiţi să vadă că la mine-n piept
    Creşte din zapadă ramura de stea,
    Magilor în noaptea de când te aştept
    Le-aş vesti minunea ce-i venirea ta.

    Ne-a uitat iubirea iernii, călători,
    Ne-ntâlnim privirea doar privind la cer,
    Dar de când şi brazii s-au întors cu flori,
    Mai e timp, iubito, numai cât să sper.

    Dacă ninge, vei găsi steaua-n creanga inimii,
    Cer cu dalbe rochii,
    Şi-n privirea de Marii, unde eşti, de când nu vii,
    Te sărut cu ochii.

    Mala Bărbulescu.

Leave a Reply