Clientul din taxiul galben

heaven-848x478

Nu știu dacă în ultima vreme am făcut vreun gest frumos, vreo faptă bună. Nu știu, nu pentru că aștept Craciunul sau Pastele să am motiv să o fac, așa ca să fiu și eu în rând cu lumea, ci pentru că nu am conștientizat niciodată, că , da, trebuie să fac o faptă bună.

Ceea ce fac este un mod de viață în care fiecare gest, fiecare gând, fiecare acțiune, sunt făcute din drag pentru orice ființă ce a lăsat-o, la fel ca și pe mine, Dumnezeu pe pământ.Toate sunt făcute fără să mă gândesc la averile ce le voi strâng în cer, nici la treptele urcate spre el.

Am ajutat cât am putut, am regretat când nu am putut să ajut, am ajutat fără motiv, fără pretenția măririi mele pentru gestul făcut. Uneori, chiar în anonimat, alteori cerându-mi scuze mie că pot numai atât.

Nu știu dacă ceea ce înseamnă o faptă bună pentru mine, de exemplu salvarea vieții unui animăluț, este considerată o faptă bună pentru cineva care nu iubește animalele, cum nu știu nici dacă intenția mea bună în a ajuta pe cineva este privită de celălalt simplu, fără întrebări, fără mirări.

Eu o fac pentru că asta simt că trebuie să o fac. În rest nu-mi pasă de nimic. Ba, da, trebuie să fiu sinceră- mă-nalț totuși la cer, ba chiar în al în al nouălea, când văd răsărind un zâmbet pe fața celui pentru care am făcut umila mea faptă bună.

Ultima faptă bună de care-mi aduc aminte cu drag, am făcut-o pentru …un pisic, un amărât care nu știu cum a ajuns în rondul cu flori din sensul giratoriu.

L-am văzut în ultimul moment, în timp ce taxiul galben, în care eram, tocmai se încadrase spre înainte, cu toate astea, am avut destul timp să rog șoferul să mai facă rondul o dată, să iau pisicul.

M-a privit cam ciudat nenea șoferul, mai ales că la pornire i-am spus că sunt foarte grăbită să ajung la o ședință, dar a întors, de: “Clientul nostru, stăpânul nostru”…

A oprit lângă rond, a luat pisicul și am plecat mai departe. Partea frumoasă a fost la coborâre, când i-am spus că eu nu pot lua pisicul în ședință, așa că-l va avea de client până la mine la serviciu, de unde mă luase.

Am plătit cursa mea, am plătit și cursa pisicului, am spus și-o rugăciune ca nu cumva să mi-l lase înapoi în sensul giratoriu, apoi mi-am văzut de ale mele, așteptând cu nerăbdare să ajung înapoi. În rondoul de la sensul giratoriu am răsuflat ușurată când am văzut că nu era nici un pisic.

El torcea fericit în brațe la Maria, mama pisicilor de la mine de la serviciu. Eu eram și mai fericită. Tocmai făcusem o faptă bună. Am plimbat un pisic cu taxiul… sau nu asta era fapta bună?

Am scris acest articol ca o răspuns la provocarea lui  Constantin, în ideea încurajării oamenilor de a face lucruri bune în orice perioadă a anului și de dragul celui mai frumos  și mai norocos pisic din lume, clientul din taxiul galben.

Sursă foto

1-ralix.rpo

2- arhivă proprie

6 thoughts on “Clientul din taxiul galben

  1. eu te cunosc mai puțin, dar știu că de s-ar inventa o mamă a faptelor bune, eu te-aș nominaliza fie și numai din acel puțin despre care îți spuneam, am citit…
    frumos îndemnul într-o lume atât de grăbită. frumos. :)

  2. De regula faptele bune le facem din inertie, fara sa le contabilizam, cel putin asta este parerea mea! Frumoasa poveste, astept si continuarea!

    Iti multumesc mult pentru faptul ca ai raspuns la provocare!

    • Eu îți mulțumesc pentru că mi-ai dat ocazia să scriu despre cea mai frumoasă pisică din lume.

Leave a Reply