M-aș face hoț pentru o zi, să fur cireșele iubirii
din ramul plin de roadă, să le ascund în sân
să gust cu patimă puțin câte puțin ,
să mă hrănesc iubind și să iubesc păgân.
Dar e-un cireș cu mii de spini crescuți în jur,
n-ajung la el, să gust iubirea nu am cum,
și –am să mor visând că-s fur
și gust cireșe amare la sfârșit de drum.
Îmi este greu să nu-mi aduc aminte cât de mult dura să le culegi, Şi cât de complicat era să scoţi sâmburii şi după aceea să-ţi speli mâinile, să nu vadă vecinul că tu ai fost autorul! Dar dulceaţa este divină! Şi merită orice efort!
Şi eu “am furat” cireşe amare din copacul iubirii……şi tare “m-am rănit”. Acum păţit fiinnd, primesc doar dacă mi se oferă!