Cireșe amare

M-aș face hoț pentru o zi, să fur cireșele iubirii
din ramul plin de roadă, să le ascund în sân
să gust cu patimă puțin câte puțin ,
să mă hrănesc iubind și să iubesc păgân.

Dar e-un cireș cu mii de spini crescuți în jur,
n-ajung la el, să gust iubirea nu am cum,
și –am să mor visând că-s fur
și gust cireșe amare la sfârșit de drum.

2 thoughts on “Cireșe amare

  1. Îmi este greu să nu-mi aduc aminte cât de mult dura să le culegi, Şi cât de complicat era să scoţi sâmburii şi după aceea să-ţi speli mâinile, să nu vadă vecinul că tu ai fost autorul! Dar dulceaţa este divină! Şi merită orice efort!

Leave a Reply