Cauciucul complex de la Elastimpex

2

Alerg, deci exist. Cam acesta cred că este motto-ul meu de viață, parafrazarea unui citat celebru, citat modificat după stilul meu de viață, stil impus de secolul în care trăim. Alerg de cum mă trezesc, între casă și serviciu, alerg în timpul serviciului între bănci și hipermarket-uri, după serviciu între baie și bucătărie, alerg chiar și noaptea între insomnii și vise, făcând planuri pentru a doua zi.

Mă gândesc adeseori, că tot ce s-a inventat în acest secol al vitezei s-a inventat cu un rol bine determinat pentru vremurile în care trăim, făcându-ne viața mai ușoară, atât de ușoară, încât nu ne putem închipui că am putea trăi fără ele.

M-am întrebat de multe ori cum ar fi lumea noastră, viața de zi cu zi, fără existența lor, mai ales a mea, fără să am mașină, telefon sau fără calculator. Hai, că fără ultimele mai stau, când îmi pică internetul sau când îmi uit telefonul pe unde apuc, dar să merg pe jos, îmi  e greu de imaginat.

Nu prea am avut eu timp să-mi dau răspuns la această întrebare existențială, până într-o seară, una dintre puținele seri petrecute în familie, o familie lărgită, fiind prezent mai tot neamul Călineștilor: soțul cu mă-sa, tac-su, sor-sa cu bărba-su, plus nepoata, recent întoarsă de la job din Italia. Eu, minoritară, alături de fiică-mea, neutră din toate punctele de vedere.

O întreagă poveste a ieșit când soțul m-a informat în treacăt că a doua zi o să ia el mașina, să-și ducă neamurile la țară. „Zău, mă! Și eu cu ce plec la muncă!” “Cu cercul”, mi-a răspuns el, spiritual nevoie mare. “Ba cu cercul ai să te duci tu, că  mașina noastră nu are cauciucuri de iarnă, iar afară a început să ningă.” “Lasă, bre, că merge așa!” Expresia tipic românească m-a făcut să renunț la o dispută inutilă, spunându-mi în gând că, oricum, se va lămuri el a doua zi care este importanța… cauciucului.

Nu eram eu destul de crizată, că mă lasă fără picioare, a mai pus și soacră-mea paie pe foc, spunând așa, din vârful limbii ei ascuțite: “Lasă, dragă că pe vremea mea nu mai erau mașini și nu am murit”. „Nu erau, mamaie, dar nici tu nu te deplasai prea departe de sat, iar atunci când plecai, nu mergeai pe jos, ci te urcai în căruță și dădeai bice cailor. Ei, bine, eu nu mă văd mergând la hipermarket în căruță, nici parcând-o în față la finanțe. Ați mânca voi la sfântul așteaptă, dacă nu aș avea cu ce să mă mișc”

Imediat, ca ars la tălpi, în apărarea mă-sii a sărit, Gigi – contra al familiei, “atotștiutorul” neamului, care este soțul meu: „ Hai, las-o jos, că măcăne! Să văd eu, ce vă făceați voi numai cu salariul tău din comerț, dacă nu lucram eu în combinat! Și apoi, vrei să spui că tu muncești! Să vezi muncă la mandea, apoi să vorbești!”

editor_1445596732_PRW7B3C

Am plecat spre bucătărie, numai să nu-l mai aud. Știam continuarea. De ani de zile de când  tot îmi repetă aceeași placă, i-am învățat discursul pe de rost: știu tot procesul tehnologic de obținere a fontei, începând de la materie primă până la cuptoare.

Cred că ăsta și noaptea visează benzi transportoare ce cară cărbune, minereu, calcar, cox, pelete. Ba, mai știe și de unde vin și cine le produce.

Sare de la una la alta, de te amețește… Banda e …de la Elastimpex…benzi transportoare de uz general, domnule, nu jucărie, de alea cu inserții, rezistente la temperaturi între – 30 grade și + 70 grade, sau  de alea ce rezistă chiar și la temperaturi de 400 de grade, cu grade diferite de înclinări și para înclinări”, coxul e de import, că „al nostru nu mai era bun, sau nu mai era deloc, că furaseră hoții și bandiții tot. Mama lui de x și y, că dorm, dom’le în parlament. Să vină, în pușca mea, să vadă cum se scot banii, apoi să ceară îndemnizații.”

Acum să nu vă închipuiți că e el vreun director de producție, nu! Doar simplu muncitor, lopătar la banda, dar să te ferească Dumnezeu, să-i spui că-i muncitor. Nu, domnule, el e operator bandă. Așa scrie pe legitimația de serviciu. Și muncește de se rupe! Aiurea! Muncește banda pentru el.

Nu vă spun ce a ieșit pe tema cauciucului. Emisiunile lui Gâdea sunt minciună pe lângă dezbaterea noastră. Toți vorbeau cu toți, fiecare vorbea singur, fiecare avea propriul argument, din toate rezultând cert un lucru: dacă ar fi dispărut brusc cauciucul, tot tribul meu s-ar fi întors pe la 1800, înainte ca Charles Macintosh să descopere polimerul minune, înainte de a-l patenta Charles Goodyear și de a-l prelucra… elastomer. Toate argumentele începeau cu „Doamne ferește!” Astfel:

Soțul meu, operator bandă: – Băi, mă leși! Mă vezi pe mine împingând la vagonetul cu minereu! Eu una, sincer, nu-l vedeam. Păi, la viteza lui de melc lovit în …bip, mai ieșea fonta la bip-vară. Cum să nu mai fie benzi transportoare? Că fără ele nici combinatul nu ar mai fi, iar ele fără mine ar sta, iar voi ați mânca ce mănâncă unii parlamentari…

Cumnată-mea, casieră supermarket: – Adică, să vină „cleentul” cu ditamai coșul de produse și să-mi dea la mână șunculița, șamponelul, covrigelul?!! Du-te, tu, de aici! Ori eu îmi dădeam demisia, ori mă dădea afară patronul pe motiv de ineficiență. Ce, nu mi-e bine să le pună ei frumușel pe bandă și eu să le culeg în ritm propriu? Banda trece, leafa merge, noi cu drag muncim.

Soacra-mea, mamă eroină – eu îi spun altfel, dar nu reproduc total, că e locul cam strâmt, că mai sunt și pudici pe aici… ceva cu … cioasă, la urmă. Hei, nu vă gândiți la prostii! Băgăcioasă, adică: – Maică, da nu mi-a fost de ajuns câtă pâine am scos cu lopata din cuptoriu, pentru cele douăsprezece guri câte erau la masă! Cum să nu mai iasă pâine pe banda de cauciuc de la brutăria lui nea Pitar? Vă fac mămăligă până „ixploadați” și pâine nu mai coc.

Socru-miu, agricultor cu tarla proprie de păpușoi: Ai face tu mămăligă, canci, dacă nu ar mai hi plugul meu pe șenile de cauciuc și banda cu rakleți, care să umple silozurile, că taică, ne „ieficintizarăm ” și noi și mere treaba strună cu ele, altfel plugul de fier ne-ar mânca, iar papușoiul din coșer nu ar ajunge nici cât să dau la cele trei găini chioare câte îmi rămân în ogradă, după ce plecați voi de la mine.

Elastimpex_SuperBlog-2015-proba

Nepoată- mea, secretară la un dos de babă, navetistă între Italia și România: O, mio Dio! Să nu meargă… ăăă, como se zice la nastre? A, da! Să nu existare benzi în aeroport și eu să-mi car valigele a mano?Păi, nu mă mai întorc la România, neam!

E-probe-Elastimpex_SuperBlog-2015-lumea-fara-cauciuc-300x196

Cumnatul -meu, soțul de ocazie al secretarei poliglote, crăișor din naștere: Adică să nu existe “cauciucele” mele salvatoare? Ferească-mă, sfântu Durex! Cu ce aș plăti eu atâtea pensii alimentare?

Ultima a fost fiică-mea, neutra, care butonând de zor smartphone-ul, a concluzionat înțelept:
-Fiți liniștiți, my dears! Cât timp vor exista cei de la Elastimpex România, care le face pe toate, inclusiv banda mea de alergat de la sala de fitness, nu cred că-i prea cool să vă impacientați.

banda-de-alergare-Elastimpex_SuperBlog-300x200

Mai bine dați-i lui tata o bere că v-a spus despre el și haideți la culcare că mâine ne așteaptă o nouă zi de alergat. Uite așa s-a liniștit tot clanul Călineștilor, inclusiv eu, după ce am primit un mesaj discret pe WhatsApp: “ Dacă vrei să ai mâine mașina și cauciucuri noi, la noapte fii și tu drăguță cu tata și lasă-l… să-ți vorbească despre benzi!” Deșteaptă, fată mai am! Seamănă cu mine, nu-i așa?
Articol scris pentru SuperBlog 2015

nastră – bandă  transportoare din aeroport- în italiană

20 thoughts on “Cauciucul complex de la Elastimpex

  1. Eu merg cu “piujos-ul si nu folosesc caucioace.
    Plina de umor reclama.Am ras de toti banii pe care i-as fi dat pe cauciucuri de vara-iarna.
    Felicitari si succes !

  2. Ce neam de….si Calinestii astia! Luati-va bre cauciucele si….hai noroc! Hai ca m-am ”dixtrat”.

  3. ;))) spumoasa reclama. M-a bine dispus si m-a si informat. Despre Elastimpex. Asta e genul de reclama care are impact , cel putin asupra mea.Iar Clanul Calinestilor e demn de o piesa de teatru;))

  4. Adică vrei să spui că tu nu te-ai dat cu cercul? Nu credeam că mă voi da vreodată cu banda transportoare pe blogul lui Maya… Stai să termin de râs… :) Gata, acum pot să închei. Cum te tu aici nimeni nu se nicăieri! 😉

  5. ..mi-ai adus aminte că n-am cauciucuri de iarnă. Primit bani socrii pentru cauciucuri, mâncat bani socrii impozitele cabinet, mințit socrii, nema cauciucuri, mers …cu cercul, sau sania cu 6 caini, ca n-or mânca degeaba. Încap în povestea ta? Da? Știam eu!

    • Ei, vezi , nici la tine nu se poate fără cauciucuri. Atât cele de la mașină, cât și cele de la sală, unde știu că te duci. Deci… ai încăput în poveste.

  6. Dacă n-ar fi cauciucul
    M-ar cânta-n pădure cucul,
    Roțile ca la caruță
    La mașina – săniuță,
    Pe șantier…cataclisme –
    Mi-ar ploua direct în cizme,
    Ar uda toată grădina
    Găleata și…adrenalina,
    Aș purta la pijama
    Ori bretele ori curea,
    Casa plină de copii
    Iar eu plin de datorii…
    De-ar dispărea cauciucul
    M-ar înghiți balamucul.

  7. Pingback: SuperBlog | Proba 9. Cum ar fi lumea dacă n-ar exista cauciucul?

Leave a Reply