Mi-e dor de casa părintească
Căsuța mică din chirpici,
Făcută-n ea ca să trăiască,
Părinții mei cu noi, trei pici.
Avea o camera mai mare,
“De bună”, pentru sărbători,
Dată cu rol, având ștergare,
Și-un covor țesut cu flori,
Pus de la ușă pân’ la pat,
Unde intram arareori,
Ca-ntr-un palat.
În rest, stăteam într-o odaie,
Având un geam spre răsărit,
Prin care luna cea bălaie
Ne mângâia somnul tihnit,
În patul cu saltea de paie,
În care eu visam mereu,
Că am s-ajung și eu vreodată
Să am o casă cum vreau eu.
O casă mare, adevărată,
De fier beton, cu popi solizi,
Nici mică, însă nici înaltă
Dar cu un pod solid din grinzi,
Și-acoperiș de tablă colorată
Prin care ploaia să nu treacă.
Așa, ca altădată.
Visam, atât puteam să fac,
Atunci. Copil sărac.
Azi totul este mai ușor
Atât cât este în decor
Un Depozit-online folositor,
Și totuși mie-mi este dor,
De casa mica din chirpici,
În care îmi trăiau părinții
Și noi eram doar pici.
One thought on “Casa din vis”