Cartea, dragostea mea


        Am primit de la Adrian Manea invitația de a scrie despre cărți, o invitație la care îi voi răspunde cu drag, cartea fiindu-mi dintotdeauna prietenă nelipsită de-a lungul întregii vieți. 
       
Aș putea spune că m-am născut cu cartea în mână, întrucât, spun ai mei, la luatul moțului, primul obiect pe care am pus mâna a fost cartea, urmând apoi un creion și banii. 

Dragostea de citit am moștenit-o de la tata, cel care dealtfel m-a învățat să citesc primul cuvânt, apoi de la domnul învățător Toma, care era și custodele unei biblioteci din oraș. 

Îmi aduc aminte cum mă lua de la școală să-l ajut la șters praful, iar eu în loc să fac treabă, mă așezam lângă un raft și „mă uitam” citind, până când domnul învățător, uitând și el de mine, stingea lumina pentru a pleca acasă. În clasa a doua, deja eram înscrisă la biblioteca de la Liga, așa se chema, nerămânând, apoi, nicio bibliotecă din oraș nerăvășită de mine.

1. Prima mea amintire cu mine citind:

Prima dată am citit cuvântul “urzica”, titlul unei reviste de umor  la care era abonat tata. Nu prea înțelegeam legătura dintre plantă și revistă, chiar dacă tata, plimbându-mi degețelul deasupra literelor mari și negre, îmi explica că uneori cuvintele “pot înțepa” asemenea urzicilor. Pe mine mă mângâiau cuvintele alea, așa cum aveau să o facă de atunci până azi. În ziua aceea l-am citit de zeci de ori, oricui intra în curte, ba și celor ce se jucau în poarta noastră. Mă simțeam foarte importantă și eram mândră că pe mine nu mă înțeapă urzica aceea, dar mai ales pentru că știu să citesc înainte de a merge la școală. 

 2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o:

Aveam vreo opt ani, când am citit primul roman, Fata căpitanului  de Pușkin. O poveste de dragoste ce se împletește cu descrierea răscoalei lui Pugaciov. Nu pricepeam eu prea multe, dar faptul că pe eroină o chema Maria, m-a făcut să o citesc de dimineață până seara. Noaptea am avut un coșmar, eu fiind în vis Maria cea răpită de cazaci. O vreme nu am găsit prin casă decât cărți de povești, tata punându-și cărțile pe care le citea, sus de tot, pe un dulap, unde eu nu puteam ajunge. Am regăsit-o după patruzeci de ani, într-un  anticariat online. Mi-am cumpărat-o. Am recitit-o cu o mare emoție.

                               3.  O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească:

  Povești nemuritoare 

                               4.     Locul meu preferat de citit:

 Pe podea, cu spatele lipit de pat.

        5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii:

Un semn de carte, un ceai, un pachet de țigări.

 

                           6.     Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare:

 

 Două: 

Nobila casă –James Clavell

Vraciul –Tadeusz Dolega –Mostowicz

 

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o:

Am cumpărat Nobila casă pentru că i-a făcut Radu Thor reclamă

Am primit NODURI ȘI SEMNE – Nichita Stănescu de la Athos73.

 



8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel:


Prinț și cerșetor – Mark Twain

Am învățat că cel mai bine te simți când ești tu, așa cum ești.

   

9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui:

              


Nu știu să răspund. Câți oameni, tot atâtea gusturi.

 



10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească:


Cine o fi pus întrebările astea prima dată?!

 



11. O carte care mă intimidează:

Biblia

 



12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi:

Greu de trecut doar trei, dar voi evidenția pe trei dintre scriitorii străini:

Cronin – am tot ce am găsit scris de el, plăcându-mi în mod deosebit Arborele lui Iuda.

Eric – Emmanuell Schmitt – trebuie neapărat să citiți Cea mai frumoasă carte din lume sau  Oscar și Tanti Roz.

                    Henryk Sienkiewicz – în special pentru Quo Vadis.

Dintre scriitorii români, îi subliniez pe toți, cei pe care i-am citit cu drag de-a lungul timpului. 

 



13.    Care sunt poeţii mei preferaţi:

 

Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Marin Sorescu, nu neapărat în ordinea scrisă.




Dau mai departe leapșa lui Athos73, Urieș, Gelu Odagiu, Life After Wife   


18 thoughts on “Cartea, dragostea mea

  1. Imi place foarte mult cum faci din orice insiruire, cum ar fi intrebările din această leapsă, o poveste. O poveste in care mă regasesc şi care parcă ne adună pe toti intr-o simtire. Nu am citit foarte mult, simt comparativ cu ce gasesc pe aici, dar stiu că totdeauna am preferat să fiu cu o carte in mână decat la joacă.

    • Este pentru prima dată când răspund unor astfel de întrebări. Asta fiindcă era despre cărți. Probabil că voi mai răspunde, văd că a început să-mi placă. Te îmbrățișez!

  2. Eu am vrut să te nominalizez deja de la mine, dar am văzut că erai un pic ocupată! De abia aştept să citeşti Nobila Casă. După cum am mai spus eu am citit-o în 24 de ore fără somn şi cu două pachete de ţigări!

  3. Ce-mi îmi place la lepşele asea este că inevitabil îţi faci liste cu viitoare cărţi pe care vrei să le citeşti.
    Şi eu citesc pe covor, rezămată de canapea…eventual cu pisica langa mine

    • Eu mă refeream la mine, căci, după ce am citit la tine şi la altii leapşa asta, am început să-mi fac liste cu viitoare cărţi de citit. M-aţi făcut curioasă.
      N-am fost eu prea explicită.

  4. Frumoase amintiri din copilarie Maria.Poti iubi o carte si ea nu te va minti niciodata.
    Si un sfat prietenesc : tigara nu este buna…….la citit.
    Poate gasesc in online cartile care le doresti a le citi.Mi-ai facut o provocare.
    Spor…….la savurat cuvinte

  5. ti-am prins leapsa draga Maria…imi voi asterne si eu lecturile care m-au mirobolizat pana acum..sunt atat de multe incat e greu sa le insir…multumesc de provocare:)

  6. Pingback: copacul cu vise | Cariera de cititor

Leave a Reply