Nu am nicio carte pe noptieră, pentru că nu am noptieră. Am însă cărți peste tot: pe birou, sub birou, pe raftul din șifonier, în locul rufelor, în bibliotecă, sub bibliotecă.
Pentru mine cartea înseamnă lumină,
… înseamnă avere,
înseamnă eu, mereu eu, atunci când nu voi mai fi printre cărți, ci doar în cărți…
…așa, ca o frunză risipită dintr-un copac nemuritor…
Articol scris pentru tema de luni, din clubul găzduit de Eddy … Cartea de pe noptieră.
Frumos!
“Intre coperti ma inchid cu-n ultim gest,
Sunt autorul cartii care da de veste,
Ca personajul,
Doar atata,este.
Si ca nimic nu i se intampla in rest.”
Adrian Paunescu.
Lasă-mi adresa în privat și o trimit cu mare drag!
Foarte frumoasa descrierea!
Ai mare dreptate, cartea este ca o comoara, nu este o obligatie, ci un privilegiu ce ne-a fost dat pentru a ne informa si pentru a ne dezvolta, pentru a ne satisface propria placere.
..și te am, puțin din tine, puțin din averea ta, puțin din lumina. Acum…te caut, pe raft..
… și va mai fi o zi,
Când mă vei găsi,
Iți voi trimite inima mea,
Inima unei păpădii.
..abia astept, Maria mea, abia astept!
. M-am bucurat nespus cand am dat peste articolul tau si vad ca mai sunt oameni care apreciaza cartea palpabila, de cand cu audiobooks si kindle. Ma regasesc si apreciez.