Cariera de cititor

semn21

Citate și realitate

” Mi-am imaginat întotdeauna Paradisul ca o Biblioteca.” – Jorge Louis Borges

La fel l-am văzut și eu. Un paradis în care fiecare viață este o carte, o bibliotecă din care mâna mea de copil, mai târziu de om mare, și-a ales povestea, mereu alta cu fiecare carte deschisă. Nu deschideam o carte, ci deschideam o ușa spre o lume în care evadam pentru a mă înalța, pentru a explora, pentru a înțelege și a mă înțelege. Nu mai exista nimic dincolo de rândurile pline de taine, nimic din prezent, nici eu nu mai eram eu, mereu fiind altă și altă eroină.    

Cărțile sunt cei mai tăcuți și constanți prieteni; sunt cei mai accesibili și înțelepți consilieri și cei mai răbdători profesori.

Charles W. Eliot,

Nu, nu sunt cei mai tăcuți. Îmi vorbesc tot timpul, despre ieri, despre mâine, despre timpuri trecute, despre lumi viitoare. Mă învață neștiutele, îmi descriu nevăzutele, îmi răspund la întrebări, mă plimbă, mă destresează, mă fac să râd,  mă fac să plâng, îmi deschid drumurile spre vise, legănându-mă să adorm, îmi poartă pasul, între noapte și zi, spre desăvârșirea mea ca spirit, ca OM.

Cariera de cititor mi-am început-o nu cu povești, așa cum este firesc pentru un copil de șapte ani, ci c-un roman de Pușkin, început despre care am scris aici. După patruzeci și ceva de ani de citit, azi mă simt foarte bogată, și nu încetez să mă îmbogățesc zi de zi.

Pentru îndrăzneala mea, tata m-a recompensat cu o carte de Petre Ispirescu. Prima poveste citită de mine a fost “Fata săracului cea isteață”, o poveste plină de adevăr și frumos, o poveste pe care aș vrea să o citească toți copiii. Îmi pun speranța că o vor găsi în cărțile celor ce au lăsat un Semn spre carte. Mai știu că proiectul inițiat de Sonia va lăsa semne adânci de recunoștință în sufletul micuților beneficiari, dar mai ales acesta va fi primul pas făcut spre frumoasa carieră de cititor.  

“Dragii mei copii deștepți,
Înțelegeți bine foarte:
Una este să ai cărți,
Alta este să ai carte.
Însă, pe de altă parte,
Dragii mei copii deștepți,
Cine vrea să aibă carte
Trece mai întâi prin cărți.”

Vasile Romanciuc

16 thoughts on “Cariera de cititor

  1. Cata dreptate in cateva versuri. Se pare ca ai o lunga cariera de cit itoare. Iti doresc de 2 ori mai multi ani in aceasta cariera minunata! O zi frumoasa sa ai!

  2. Și eu îmi imaginez raiul tot într-o bibliotecă. Prima carte citită însă nu mi-o amintesc. Cea mai veche imagine este legată de Povești nemuritoare, cunoști și tu colecția. Și de dezamăgirea mea că în unele basme eroii murea. Am înțeles doar ceva mai târziu de unde venea acel “nemuritoare”.
    Îți mulțumesc mult pentru susținere și pentru faptul că te știu alături.

    • Mă bucur să știu că se citește. Mă bucur că o fac niște micuți ce nu a mari posibilități. Știu că le va fi de folos.

  3. Nu mai sunt eu cititorul de altadata, dar cartile sunt acolo, ma asteapta in biblioteci, ca batranii care isi asteapta zi de zi in tinda casei parintesti copilul plecat in strainatate.

    “Mă învață neștiutele, îmi descriu nevăzutele, îmi răspund la întrebări, mă plimbă, mă destresează, mă fac să râd, mă fac să plâng, îmi deschid drumurile spre vise, legănându-mă să adorm, îmi poartă pasul, între noapte și zi, spre desăvârșirea mea ca spirit, ca OM.”

    Foarte frumos spus!

    • La cât de mult iubești tu cartea, știu că va veni și rândul celor ce te așteaptă.

  4. Pingback: Prima recenzie a cărții mele : Mirela Pete. Blog

  5. frumoasa poezioara , iar campania Semn spre carte e binevenita! Eu am cateva carti lecturate , dar niciodata nu se ofera satietate in ceea ce priveste cititul. In casa nu am carti multe deoarece le-am oferit prin blog dupa citire, sau le-am citit de la biblioteca sau prieteni asa cum si de la tine am primit 4 carti pe care le dau rand pe rand 😀 !
    http://omulvaly.wordpress.com/2014/03/30/lupul-travestit-in-bunicuta-san-antonio-frederic-dard/
    Felicitari pentru domeniu!

  6. Minunate gânduri, dar versurile de final nu le ştiam. Azi le voi da mai departe. Nu încetezi a mă uimi. Mai citisem despre prima ta carte, dar mi se pare incredibil şi acum. Deosebită ai fost de mică.

    • Mulțumesc, Adriana!Marele merit nu este al meu, ci al tatălui meu. Am învățat atât de multe de la el, de la a trăi până la a muri. Se apropie ziua când… și mie îmi este din ce în ce mai dor.

Leave a Reply