Captiv într-un sistem sanitar bolnav

Că sistemul sanitar românesc este bolnav, o știu de mult, dar nu mi-am închipuit că este atât de grav, atât de aproape de comă. Partea rea este că înainte de a muri el, murim noi cu zile.

Am ajuns acum câteva zile, la URGENTE GALATI, serviciul de la Spitalul Sfântul Apostol Andrei, unde am fost plantată,  de cei de la Ambulanță, cu tot cu tensiunea mea de 23 cu 10, pe un scaun timp de patru ore, de la ora 21, 30 până la 1 si 30 noaptea.

In patru ore mi s-a luat doar tensiunea si mi-au dat doua pastile, una de Furosemid, desi le-am spus ca am luat si eu una acasă, iar pe salvare mi-a făcut unul  în venă, una de Captopril, chiar daca si pe asta o luasem acasă. La întrebarea mea dacă nu este prea mult, mi s-a răspuns … “Că așa este protocolul”, citat de la doamnă asistentă.

A urmat apoi, ore de așteptare, vizite dese la unica toaletă comună pentru femei și pentru bărbați, toaletă fără săpun, fără dezinfectant… de hârtie igienică sau uscător de mâini, nu mai pomenesc, deja am pretenții prea mari.

După vreo două ore, în sfârșit m-a chemat la doamna, domnișoara, de gardă. O rezidentă căreia nu i-am văzut ochii, pentru că stătea cu spatele, scriind în fișă sau desenând floricele, habar nu am! Mi-au  mai luat o tensiune…16 cu 10,  apoi iar în decorul de pe hol, unde am asistat la procedeul de spălare a linoleului, unde am ajutat o bătrânică să meargă la toaletă, pentru că doamna asistentă i-a spus că nu are timp de ea, unde am citit toate afișele.

sp

Unul dintre ele spunea că urgențele se iau în ordinea gravității. Aha!Deci eu nu eram grav! Ce-i aia tensiune de 23!!! Nu tu un AVC, nu tu un infarct, o comă,  ceva!!! Deci,  dacă nu era grav, după două ore în care sigur tensiunea mea crestea de la nervi si oboseală, m-am dus peste ele, deranjându-le de la protocolul de mâncat pufuleți, întrebându-le dacă mai stau mult.

Nu vă spun ce ochi am făcut, când una mi-a spus…” Puteți pleca! Tensiunea v-a scăzut la 16 cu 10″. Tensiunea aia fusese în urmă cu două ore.  De ce, pușca mea, nu mi-a spus atunci să plec? Inainte de a pleca, am cerut să-mi dea ceva, o scrisoare medicală, o copie după fișă. S-a întors cu spatele, spunându-mi că nu are ce să-mi dea, să merg la medicul de familie pentru tratament.

Asta a fost aventura mea de la UPU Galați, aventură riscantă după așa tratament.   Acum, mă întreb… să mor acasă sau să mor la ei? Ei, da să știți că nu am de gând să o fac.Sper să trăiesc să văd reanimarea sistemului sanitar, să văd în primul rând cum omul este tratat atât ca om, cât și ca bolnav.. Eu am răbdare… chiar dacă vor mai trece 100 de ani!

10 thoughts on “Captiv într-un sistem sanitar bolnav

  1. Îmi pare rău că a trebuit să treci prin toate astea! Nici la C-ța nu e mult diferit. În 2014 în decembrie, am ajuns și eu la UPU la ora 18 iar până la ora 2 sau 3 când am fost internat am primit doar o perfuzie în condițiile în care urinam cu cheaguri de sânge din ce în ce mai mari, cu dureri pe măsură. Dimineață m-au băgat direct în operație. Păcat de toți banii care s-au furat din sistem. :(

  2. Sistem bolnav.,…. Angajati ( asistente medici etc) care nu respecta pacientul si nu se implica absolut deloc… M – ati facut sa pling… Tatal meu fix asa a ajuns cu tensiunea 19 si pulsul 150 si… Amurit a murit asa pt ca nici macar o pastila de prim ajutor nu i a dat, ba din contra l a poftit afara , intre timp tata a sunat o pe mama , mi a transmis ca ma iubeste enorm si… A murit ! Se intampla ca nu are nici un an… Muuulta sanatate doamna, aveti grija de dv!

    • Mulțumesc, Mica! Sunt lângă tine cu sufletul, pentru că știu ce înseamnă să-ți pierzi tatal!Din păcate si noi pacienții facem prea puțin, pentru a ne transmite revolta. Mai scriem pe aici, pe colo, dar e inutil, pentru că nu citeste cine ar trebui, iar când faci reclamații la Direcția de Sănatate, tot de-ai lor soluționează cazul.

  3. Off. Apara-ne Doamne! Cand va fi bine iar?Cand viata va fi pretuita iar!
    Draga mea draga ai grija de tine. Te rog din toata inima
    Multa sanatate, Maya!

Leave a Reply