Cameleonul

 

658_450067808364101_2100861542_nMă pierd zilnic printre aparențe. Nimic nu e ce pare a fi. Suntem niște oameni cameleoni, vopsindu-ne sufletul în toate culorile momentului, doar pentru  a ne  hrăni Eul nostru flămând.

 Culorile pe care le luam dimineața, la prânz, seara, sunt acele culori ce au puteri miraculoase pentru a te transformă într-o secundă în ceea ce ai vrea să fii.

 Asemenea cameleonului din natură, și tu îți schimbi culoarea după împrejurare, după interes, după foamea de faimă, după setea de mărire, după chipul și dorințele acelor pe care viața ni-i scoate în cale, după propriul tău bine, până la urmă.

 Ne vopsim sufletul, pentru că se poartă smerenia, milostenia, pentru că se apropie Paștele sau Crăciunul.  Trebuie neapărat să arătăm cât de buni creștini suntem, deși uităm adesea să iertăm, să mângâiem, să nu invidiem, să nu judecăm.

Este deajuns să-ți zgârie obrazul o lacrimă de neputință, de mândrie rănită, că imediat prin urma lăsată va țâșni strigătul disperat al Eului rănit.

 Ne vopsim sufletul, pentru că, spunem noi, iubim. Doarsufletul ni-l vopsim, iubirea nu o putem vopsi, pentru că ea nu are formă. Dacă uneori ni se pare că o vopsim și pe ea, dându-i culoarea sufletului nostru, nu iubirea este colorată, ci tot Eul nostru.

Suntem adesea oameni cameleon. Adevărați suntem doar în singurătatea noastră… restul sunt doar aparențe.

Sufletul tău ce culoare are azi?           

          

 

 

 

 

 

 

One thought on “Cameleonul

  1. ”Este deajuns să-ți zgârie obrazul o lacrimă de neputință, de mândrie rănită, că imediat prin urma lăsată va țâșni strigătul disperat al Eului rănit. ”
    Nimic nu e ce pare sa fie….Ai mare dreptate,Maya. Suntem niste…vopsiti.

Leave a Reply