Calul alb

elegancej
Cad raze aurii din sfeșnicul lumii,
În clinchet voios se lovesc de pământ,
Scântei țâșnesc de sub genele humei,
Când copite de cal se aud răsunând .

Spectacolul, azi, s-a soldat cu-n eșec,
Calul alb și rănit a fugit de sub cnut,
N-a mai vrut să-ngenunche-n manej,
În furie mușcat de biciul prea crud.

Nesimțind nici dureri și nici țepi
Ce tăiau ascuțit, ajungând pân’ la os
Neștiind că o moarte-i va pune capac
A ales libertatea, alergând bucuros,

Spre câmpia lucind de bumbac înflorit,
Alb și cald adăpost, pregătit pentru el
Impermeabil lințoliu, nelipsit
Pentru somnul etern, pentru locul din cer.

Pe un afiș, prins c-un clește de-o sârmă,
Un anunț îngroșat informează tăcut
Hipodrom în impas. Reveniți!Se amână!
Mufa-i scoasă din boxe, megafonul e mut.

Nemișcat este tot, doar o pală de vânt,
Poartă lin o bancnotă spre un cer înnegrit,
Să plătească o vamă unui cal neînfrânt,
Ce-a ales ca să moară nesupus,ne-nrobit.

O duzină de cuvinte, amestecate cuminte:furie, impermeabil,clinchet, sfesnicul, soldat, tepi, cleste, hipodrom,afis,mufa,capac,bancnota.

Leave a Reply