Butonul

reset-buttonMi-am închipuit pentru o clipă că aș putea da reset. Nu știu de unde aș începe. Poate de la nașterea mea sau chiar de dincolo de ea. Nu știu ce-aș schimba din drumul meu. Orice aș schimba, nu cred că aș mai fi fost cea de azi, cea de ieri sau ceea ce am fost mereu.

Nu mi-aș schimba copilăria, chiar dacă nu am avut de toate. N-aș fi știut azi ce înseamnă să nu ai și cum se împarte. Nu aș fi știut să cad, nici în sus să mă duc, cum m-a învățat tata, dintr-un leagăn din nuc.

Nu aș fi cunoscut atâtea lumi închise între file de carte, nici cum să merg cu gândul departe, nu aș fi știut să fug în vis, nici să mă caut prin scris.

Da, știu, aș reseta vremea în care ai mei erau în putere, mama având câte-un braț pentru fiecare, în timp ce tata ne purta cu demnitate în spinare mereu, neplângându-se niciodată c-a obosit sau că-i greu.

Aș reseta și câteva anotimpuri, o primăvară a iubirii și-o iarnă a durerii, o zi în care am spus da, una în care am șoptit un nu hotărât, una în care am hulit, una în care-am urât.

Din păcate, nu se poate. Nu sunt Dumnezeu, deși de multe ori cred că ar trebui resetat  doar gândul meu.

 

2 thoughts on “Butonul

  1. Daaaa Maia, şi eu aş reseta aproape totul. Doar clipele frumoase le-aş salva într-un “hard” cu sigiliu pentru eternitate.
    Dar……oare este posibil?

Leave a Reply