A apărut boala limbii albastre. Eu știam că limba poate fi poate fi limbă de lemn sau limbă moartă, limbă otrăvită sau limbă stâlcită, așa cum am văzut eu la niște doamne și domni posesori de bloguri.
Nu știu ce culoare avea limba lor, dar știu că dacă s-ar fi mușcat din greșeală, sigur ar fi murit pe loc, așa cum știu că ar muri poezia sau limba română, dacă ar fi epidemie de ele.
Mai știu că sunt unele cântece de inimă albastră gen: “Dă mamă cu biciul-n mine că n-am ascultat de tine… că nu mi-a plăcut școala și-am băut cerneala “, am auzit de oameni cu sânge albastru, specie dispărută demult de la noi, și de …Barbă Albastră pe care mi-ar fi plăcut să-l cunosc.
Eu cred că văcuțele astea cu limba albastră au băut cerneala și de-aia au pățit-o. Oare se ia de la om la animal sau de la animal la om?
Sursa foto
www.bumb.info
Merge şi cu albastru de metil! E ieftin! 😉
Nu merge.M-am dat eu odată pe păr cu albastru de metil și l-am făcut verde-brăotăcel. Ba, chiar și obrazul domnului ce a stat lipit de părul meu, tot asemenea culoare avea.
..mi-era dor de umorul tău..
Mai fac și eu haz de necaz.
Vaca celor de la Milka e mov în întregime şi nimeni nu a făcut mare caz din asta. Probabil din cauză că movul e în tendinţe de vreo trei anişori încoace.
Mov e mov, nu-i violet, dar poate devine până la alegeri. La câți boi sunt …e musai.
Doamne, ce tare este! Plina de umor
Mă bucur dacă am rușit să-ți daruiesc un zâmbet.Macar atât să fac de ziua ta.La mulți ani, Alexandra!