Am să te aștept tăcută-n fiecare zi
La margine de dor și de visare
Am să te-aștept cu flori de păpădii
Pe buze cu un zâmbet și-o lacrimă de sare.
Am să te-aștept cuminte-n fiecare noapte
În brațele-mi deschise să îți găsești odihna
Să te închin pe frunte, să te descânt cu șoapte
Ca zbuciumul din suflet să își găsească tihna.
Am să te aștept scriind poeme de iubire
Să le trimit pe fluturi atunci când n-ai să vii
Am să te-aștept cum te aștept de-o viață
Nu-ți cer nimic la schimb. Doar vreau să știi.
Atât de frumoase versuri!
Multumesc, Alexandru!
Orice as scrie nu as face decât să răpesc din frumuseţea poezie tale. Este o poezie superbă!
Multumesc, Adrian Manea!
Cand iti privesc tacut superba-ti asteptare
Norii pe cer se metamorfozeaza-n soare
Iar tropotele ploii dispar sub lungi suspine
Afara nu mai poua, ma ploua doar pe mine.
Daca asteptarea aceasta profunda este pentru Grigore maidanezul, devenit maidanezul tau peste o noapte, ma-nclin si spun sa-ti fie asteptarea scurta, sa iti gasesti odihna repede si sa te bucuri de Grigore chiar maine sau, de ce nu, chiar in clipa asta.
Sa fi iubita, femeie iubitoare de suflete parasite.
Mai,Traian!E si Grigore tot un sufletel,il astept si pe el, cu dureroasa asteptare, numai ca pe el il stiu de la Florii.Sufletul carui ii scriu este cel pe care l-am asteptat o viata.Cred ca zambeai cand scriai comentariul…