N-am să-ţi spun nimic, în clipa asta ce doare,
Cuvinte nu mai sunt, le-am terminat pe toate,
Cât timp am acoperit cu ele o depărtare,
Cât timp am umplut cu ele o singurătate.
N-am să-ţi spun nimic, nici măcar bun rămas,
Am să plec ca o umbra ce-a rămas fără glas
Ai s- auzi doar refren dintr-un cânt des cântat,
Doar ecou rătăcind pe un cer prea înalt.
Nu-ţi mai sunt de folos, nu-ţi mai sunt de ajuns,
Dureroase-ntrebări nu-şi găsesc azi răspuns,
Am să plec să mă-arunc într-o mare de plâns
Să mă spăl de amar, să îngrop tot ce-am strâns.
N-am cuvinte să-ți spun,
N-am răspuns la-ntrebări,
Am numai căutări
Ce mă-ndeamnă la drum.
Vei topi lacrima
Într-un lac de mărgean,
Ce s-a strâns peste an.
Iar apoi vei pleca
Pe nou drum, luminos,
Plin doar de bucurii,
Unde însăți vei fi
Sufletului folos.
Nu-mi mai găsesc drumul,
nu-mi mai găsec locul,
bucuriile îmi sunt atât de rare,
mă declar un învins ce-a pierdut jocul,
pentru mine norocul fiind o miza prea mare.
Multumesc, Mugur!