Arbore învins

carte-copac

Arbor invers – Nichita Stănescu

„Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,
cu tălpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingând
anotimpurile anului.
Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbură-adâncă
în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar
spre-un cer de pământ vrând s-ajungă.”

 

Arbore învins

Azi sunt și eu un arbore învins
Cu rădăcinile rupte, cu sufletul nins.

Sunt crengile arse și-s frunze uscate
Și triste îmi sunt cuiburi uitate.

Amară mi-e seva și forță nu are,
Să urce spre ultimul ram care moare.

Și sete îmi este, și frică de moarte
Și-i rece pământul, și-i cerul departe.

Și nimeni n-aude plânsu-mi durut,
Și nimeni nu-mi plânge trupul meu rupt.

Călăul nu vine să-mi curme osânda
Doar corbii voraci-și continuă pânda.

Așteptând nemiloși doar un semn
Să rupă inel cu inel din trupu-mi de lemn.

Azi sunt și eu un arbore învins
Cu rădăcinile rupte, cu sufletul nins.

Mâine voi fi doar vreascuri de foc
Voi arde ultima oară, lăsând cenușă în loc.

Sau poate voi trăi mai departe
Respirând în cuvinte dintre pagini de carte.

 

 

Pedeapsa Nr. 5

Leave a Reply