“Sunt un pod peste râu către tine mereu, pe nimic sprijinit, doar pe sufletul meu.”
Adrian Păunescu
Îmi ești
Aproape, te știu și te știu aproape
Cât de aproape este steaua de cer,
Cât de aproape este malul de ape.
Te știu dintre rânduri, aproape te știu
Când citesc printre semne
Că trăiești, că iubești, că ești viu.
Aproape, te știu când minuni îmi arăți
Când oglindă îmi ești,
Reflectând tot frumosul ce-l porți.
Și te știu din tăceri, și te știu și din plâns
Din plecări, irosiri sau uitări,
Eu din toate te -am strâns.
Aproape, te știu și în mine te port
Și îmi ești și îți sunt
Un întreg ce-l purtăm peste tot.
Scrieri Aproape la fel sunt la Eddy în tabel.
Superb. Aproape, te stiu de sufletul meu. Aproape, imi esti mereu. Cu o voba sau un gand ce poate razbate un intreg pamant.
Și-ți sunt, și te știu
și-mi ești aproape mereu,
Fărâmă imensă de suflet,
Dar de seamă, dat de Dumnezeu.
Aproape credeam că îmi eşti
şoptindu-mi cuvinte în salbe,
credeam că adesea îmi creşti
cărare în palmele albe…
Aproape te știu și-ți știu și cărarea
ce duce până aproape de tine.
Metafora rară îți este zarea
cu râuri de-albi fluturi ce curg înspre mine.
Cu tine aproape, mi-e bine.
Frumos…
Cântecul acesta spune mai mult decât aş reuşi eu… Sper să reuşesc, totuşi, să-l traduc.