Apa vie din copilărie

cor, corabie, corb, corcitura, corcodus, corespund, corect, corida, corn, cornee, cornet, coroana.

    Încerc să găsesc o corelație între aceste douăsprezece cuvinte disparate, dar se pare că azi sunt cu inspirația în plop, iar plopul este în aer.

    Corect ar fi să spun că sunt cu inspirația în corcoduș, așteptând să aud, ca în vremuri de demult, un cor de copii cântându-mi belicos: “Dă-te jos din corcoduș, că iau pușca și te-mpușc!”

    Am să încerc să mă dau jos, că sus oricum nu pot să cobor, nu de frica puscoaicei- un tub de plastic prin care se sufla un cornet de hârtie, ci de dragul cuvintelor cărora trebuie să le dau  sens.

    Gata, știu! Mă întorc în copilărie, acolo unde, cuvintele corespund gândurilor inocente, ne-prefăcute, acolo “unde se dau bătăliile adultului de mai târziu.”Am citat pe cineva, habar nu am pe cine, cu scuzele de rigoare, doar v-am spus că azi nu am inspirația la mine.  

 Corida

     Sub coroana bogata a corcodușului de la poartă, umbrelă-n verde colorată, războiul  este în toi. O coridă de melci. Se întrec doi câte doi, purtați înainte și-napoi, de mânuțe micuțe. Amăgiți de un cântecel promițător,își scot cornițele ușor, ușor, privind cu mirarea, printr-o cornee înlăcrimată, lumea amăgitoare. Niciunul dintre ei nu știe câtuși de puțin, că și om și melc, sunt jucării în mâna unui destin.

   Nori

      Adeseori am fost cu capul în nori. Nori de vată pe-al cerului caier, din care –mi construiam o corabie plutitoare, ce mă purta până aproape de soare, sau vreun unicorn fără corn, o corcitură dintre un cal adevărat și un pegas măiastru.

 Eram eu, regina de albastru, având coroană de stele și o mare avere…cerul și visele mele. Nu știam atunci, că uneori poți deveni surd și orb, neauzind croncănitul morbid de corb flămând, nevăzând când  în a sa goană, furtuna destramă iluzie și vis și regină morgană.       

Melc

 Gata, am făcut corelația între cuvintele toate! Acum plec mai departe, să caut un melc. Nu-l mai păcălesc, îl înham la o șaretă făcută dintr-o coajă de nucă și plec departe, departe de lumea asta ce alergă năucă. Plec după apă vie. O găsesc, izvorând curat din copilărie.      

 maaaaci

 Aceasta a fost duzina dată de Eddy cu inspirație veroniană

3 thoughts on “Apa vie din copilărie

  1. Sper ca ti-ai gasit melcul si ai pornit in cautarea apei vii!
    Ideea destinului care ne joaca ma sperie, asa ca ma duc sa ma joc si eu un pic…

    Un weekend fain iti doresc! :)

  2. Prin cuvinte, regine papadiilor cu melcul ei ne aduce apa vie!
    Inspiratie, corelatie!
    Multumim pentru apa vie pe care ne-o daruiesti, Maya!

Leave a Reply