Anotimpul iubirii mele

Photobucket
A existat o noapte de vara. A existat un vis. M-am trezit nu intr-o dimineata, ci m-am trezit intr-o seara. A existat o noapte si noapte visele te-mbratiseaza, si noaptea visele sunt singurele adevarate, dar niciodata in intuneric si-n umbra nu poti distinge clar realul de ireal, adevarul de iluzie. Am asteptat o viata noapte asta de vara. Am asteptat cu atata ardoare incat nu am mai putut sa fac diferenta intre iulzii si dorinte… intre vis si realitate. M-a plouat cu stele… nu, nu stelele m-au ranit… stelele mi-au fost aproape, m-au mangaiat,mi-au luminat zborul. Noapte mea fierbinte de vara a facut sa creasca iarba din fiecare por, iarba ce valurea sub alint, sub sarut sau la simplu gand. Anotimpul iubirii mele a trecut insa ca orice anotimp. Cerul s-a acoperit de gri, seninul s-a diluat dureros pana la suspin…mi-au ramas in suflet aminitiri…simt pe trup inca urmele palmelor ce cautau inceputuri de drum spre ploaia de stele, simt pe trup inca arsita din buze de beduin insetat …le simt… ma ard, sapand adanc tot mai adanc.
A existat o noapte de vara, apoi o toamna a carui vant ne-a acoperit cu frunze drumul ce s-ar fi vrut pentru doi. Eu mi-am urmat drumul meu, tu pe al tau. Dupa ceturile grele nu am vazut unde duce drumul tau…dupa urmele noastre stiam unde duce drumul meu. Undeva, la mal de apa, exista o banca de unde noi priveam spre Arcadia, o banca unde am simtit prima data ca doua trupuri pot trai secunde divine intro unica respiratie. Nici toamna, nici ceata, nici vantul, nici lacrima de regret nu-mi pot sterge drumul, banca, apa, amintirea. A fost o noapte de vara, scurta ca toate noptile de vara,o noapte de iubire, scurta ca orice iubire… a urmat acea toamna cu ceturi si ploi… va urma o noapte de iarna, stiu ca vor urma noptile cele mai lungi in care va trebui sa-mi spun povesti din trecut…Sunt cele mai lungi dar sunt si nascatoare de sperante pentru ca la capatul lor …infloresc copacii… visinii… si merii, muscatele si trandafiri, dar mai ales florile de piatra si de nu ma uita.

One thought on “Anotimpul iubirii mele

  1. “Iubito, vine toamna pînă-n oase
    O simt în mîna care ţi se-ntinde
    Priveşte, ies fumuri peste case
    Iubito, după toamnă vin colïnde.”
    A. Paunescu

Leave a Reply