“Amintiri din valiza de lemn”

“Bai, cand eram eu in armata

Cand am plecat din saaaat /si militar m-am inrolat….

Octombrie-a lasat pe dealuri / covoare galbene si rosii….. Pe vremuri, acum destul de multuti ani, octombrie lasa pe peroanele garilor parinti inlacrimati, fete disperate si ficiori care, ori au scapat cumva de ce urma, ori au gatat, ori inca nu le-a venit vremea.
Vorbeste buni aci despre STAGIUL MILITAR. Da, da, stagiul ala pe care toti barbatii il pomenesc cate zile au, pe care il hulesc, stagiul ala din care isi amintesc o gramada de umilinte unii, o gramada de nebunii altii…insa absolut toti ISI AMINTESC!
Era bun. Avea rolul lui. Nu ca pregatea ficiorii de oarece razboaie, ferit-a sfantul de asa ceva, ca acum, daca ar fi, Doamne feri!, o sa avem o armata care scapa pusca din mana, pentru ca e asa formata incat stie tine doar telefonul. Era buna pentru ca ii invata ca pe lumea asta exista disciplina, ca exista posibilitatea de a fi umilit, ca exista camaraderie, pentru ca prieteniile din armata erau trainice. Ii invata ce inseamna libertatea, dupa ce luau oleaca de contact cu viata de cazarma. Ii invata ce mult inseamna sa poti manca ce vrei, cand vrei…Nu degeaba se spunea ca barbatii erau buni de insurat dupa ce veneau din armata. Era o scoala a maturizarii. Ai facut armata = esti barbat. N-ai facut armata = …aici erau gramezi de motive. Unii pe motive serioase medicale, unii pe motive inventate medicale, unii pe motiv de pile, unii umblau ani de zile sa o amane. Aia cu motivele medicale serioase sunt scuzati. Ailalti….lipsa de sange in instalatie. (a se citit testicule….as zice coaie, da’ sunt o lady). Nu ma luati cu “vai, dar cate umilinte am indurat”. Vrajeli. Au indurat poate prin anii 50 -60…Dupa aia, frectie. Tata a facut armata la graniceri, pe granita cu rusii. Doi ani. Si ne-a povestit din armata de sute de ori……pentru ca pe langa greutate, a fost frumusetea varstei si micile fentari care i-au dat satisfactia ca a fost mai pe faza decat comandantii. Un fel de #rezist. Frai-meu a facut niste chestii misto prin armata, de si acum radem de ne imprastiem si ne minunam cum dracu n-a facut arest incontinuu.  Si din astea….. Nu zic ca nu au fost si exceptii nasoale….dar unde nu sunt in viata?
Sa revenim insa la partea romantica.
Octombrie era luna chefurilor de adio, de ziceai ca pleaca la razboiul de 100 de ani. :))) Si chefuiam bai copii ai durerii, la fiecare dintre cei care urmau sa plece in armata. Jale si lacrimi! Promisiuni si juraminte. Primele betii dedicate si facute la modul profesionist. Adrese scrise cu multa atentie, pentru ca , da, din armata baietii scriau scrisori. Aveau vreme sa fie amorezati, le era dor de toate alea….mama, ce fain! Si acum am scrisori din vremea aceea….si le recitesc uneori….. si rad si plang in acelasi timp. Unii “scriitori” mai sunt prin preajma, unii au plecat din viata mea, unii au plecat de tot….. Dar, sa nu ne intristam…
Dupa aia erau chefurile cand veneau in permisie. Si mai erau Revelioanele Intarziatilor…cand era gata stagiul militar si cand atmosfera era asa…cumva nostalgica….. De acum incepea viata adevarata. TR-istii incepeau facultatea, ceilalti isi incepeau munca….care pe unde. Era gata o etapa!
In scrisorile alea, de care am zis oleaca mai la deal,…poposeau poze!!!!!!!! Poze cu militaru’ in cauza, in tinuta aia verde si faina, aia de iarna in care intra frigul si nu mai iesea… Ooooooooo, vremuri!
Si acum, va lansez, mai oamini buni, o provocare. Ca azi am hotarat ca aceasta capodopera de articol este interactiva. Vreau comentarii….cu poze! Vreau sa facem o armata aci, daca nu un batalion, macar sa adunam de o companie! :))) Hai curaj! Si daca aveti sange in susnumita instalatie, si acum ma refer la gagici, aratati-ne si dedicatiile! :)

Servesc Patria!
Cu drag,
Buni

Articol scris de Raluca Cismaru

 

Apropo, baieti! Voi ce amintiri aveti in valiza de lemn?

Leave a Reply