America-vis și realitate


“Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol.” Albert Einstein

Visul american
Pentru mine America a reprezentat un miracol, fără să știu ce înseamnă, fără să am habar pe unde este. La cât eram de mică nu știam ce-i aia o țară, România, darămite un continent.
 Bunicii mei vorbeau des despre americani, despre cât de mult i-au așteptat să sosească, despre câtă speranță și-au pus în venirea lor care trebuia să aducă mult bine în România.
I-am îndrăgit atât de mult pe americanii ăia, încât, văzând că nu mai ajung la noi, pe la vreo cinci anișori eu și prietena mea, Jenica, am hotărât în secret că trebuie să mergem noi la ei să le spunem că-i tot așteaptă oamenii de pe strada mea, mai ales bunicul.
Am făcut planuri zile de-a rândul, am pregătit poșeta mamei în care am pus o bluză groasă, două felii de pâine unse cu marmeladă înfășurate într-o pungă de hârtie maro, și evident păpușa, așteptând ziua cea mare să zburăm în libertate.
Ne închipuiam noi că trebuie să luăm trenul până în America, așa cum făceam când plecam la țară, numai că nu prea știam de unde se ia.
A trebuit să-l întrebăm pe fratele prietenei mele, care, pârâcios mic ce era, s-a și dus la mamă-sa să-ispună că “nebunele alea mici”…  pleacă în America.
Visul american s-a terminat după colțul străzii, unde ne-a ajuns mama Jenicăi. Nuiaua ei și chelfăneala mamei mi-a scos din cap pentru o vreme dorința de călătorie spre pământul făgăduinței.
Am continuat să privesc spre America și după ce m-am făcut mai mare. Apăruseră blugii originali Levi Strauss, adidașii, serialul Dallas, câte un norocos câștigător la Loteria Vizelor…
Prima scrisoare primită de la un astfel de norocos, fratele meu, mi-a cam zdruncinat părerea frumoasă pe care mi-o făcusem citind cărți, reviste și văzând filme. Nu scria nimic despre frumusețe și bogăție.
Scria numai despre muncă, alergătura pentru un job sau chiar două, despre libertatea care era întradevăr, dar cu care nu aveai ce face dacă nu aveai bani.

Au trebuit să treacă ani mulți până ce el și cumnata mea au avut casa lor și până ce au putut să ne facă o chemare pentru a petrece împreună câteva săptămâni de vacanță pe pământ american, în California.

Nu a trebuit să mai fug, deși îmi venea să alerg ca nu cumva să fie un vis care va dispărea ca toate visele frumoase.

Drumul a fost foarte obositor, dar ceea ce vezi acolo și până ajungi acolo compensează tot, mai ales când visezi America de pe vremea când erai doar o mână de copil năstrușnic.

sursă foto-internet și

 adevărul.ro

 

11 thoughts on “America-vis și realitate

    • Ca orice mit și visul american are un sâmbure de adevăr. Adevărul locurilor frumoase există și merită, dacă ai bani, să pleci întro excursie de vis. Ca și pământ al făgăduinței rămâne doar mitul, atât timp cât aproape 40% dintre americani trăiesc la limita sărăciei.

  1. Cine ajunge, sa nu se mai intoarca! Nici un loc nu intruchipeaza paradisul, dar sunt locuri mai bune, asta e clar! Insa la urma urmei…omul sfinteste locul :) acolo unde esti, fa bine si fii cu totul!

  2. Cine ajunge, sa nu se mai intoarca! Nici un loc nu intruchipeaza paradisul, dar sunt locuri mai bune, asta e clar! Insa la urma urmei…omul sfinteste locul :) acolo unde esti, fa bine si fii cu totul!

  3. M-ai amuzat ca si noi, cand eram copii, planuiam sa fugim de-acasa, e drept ca nu asa departe. America e frumoasa dar te poti lesne pierde pe-acolo, trebuie sa stii sa te descurci.

  4. Ce vis american! Ei au bombardat Ploieştiul, Bucureştiul!
    Şi acum au ocupat Deveselu şi Kogălniceanu! Păi asta e echitate? Este măcar un stat american care să se numească Galaţi?

Leave a Reply