Ne-am intalnit doi albatrosi raniti, ratacind
Pe-o mare agitata, rascolita de furtuna si vant
Purtati in colo si-ncoace de valuri turbate
Cu aripi frante in zbor si suflete inghetate
Am ajuns tarziu, obositi, pe salvatorul coral
Nu zburand,ci dusi zbuciumat de aprigul val
Am legat strans,unul altuia,aripa insangerata
Sufletul l-am incalzit cu raza din soare furata
Obositi am adormit in cantec vrajit de sirena,
Cu sufletul cald,increzatori in speranta eterna
Un singur albatros devenisem in zborul spre mal
Plutind imbratisati sau zburand peste aprigul val.
photo tablouri_maritime_navale_stanciu_danil
Noi nu mai suntem noi când pleoapele coboară,
Suntem un zbor de fluturi ce pajiştea-nconjoară,
Cu dulci lumini şi umbre-n rotiri de bumerang,
Îngemănaţi în dansul nebun de yin si yang.
Noi nu mai suntem noi când soarele apune,
Suntem o lampă veche în noaptea de tăciune,
O flacără în care noi ardem împreună,
O flacără-ntrupată din soare şi din lună.
Noi nu mai suntem noi de când ne-am întâlnit
Şi-am transformat o sumă de doi în infinit
Ce e egal cu unu, întregul rezultat
Din albatroşii gemeni şi zborul lor visat.