Alb

107887741_0_9031f_6f3fba68_L

Ninge cu uimire, ninge cu mirare
De cruda lumină
Ochiul lumii doare.

Ninge cu tăcere, ninge fără glas
Prin alba ninsoare
Nu-i urmă de pas.

Ninge ireal ca-n vremea de-apoi
Fulgi de amintiri
Alb cad peste noi.

Ninge cu uimire, ninge cu mirare
Tâmpla-mi este albă
De-atâta ninsoare.

7 thoughts on “Alb

        • Nu mai are ce. Rochia de mireasă s-a rupt, inimile desenate pe zăpadă s-au topit demult, dar ce doare mai tare e că nu am cum să șterg pată după pată să fie mama iar cum a fost odată. Sunt bine, oricum.Pentru că sunt. Încă. Mulțumesc!

          • of, suflete. :( cei dragi sunt ca lumânările: odată ce-au ars, nu mai pot fi ca demult. ştiu că doare. văd şi eu urmele de ceară topindu-se…
            putere să ai. şi nu, nu mulţumi. nu mie.

Leave a Reply