Parteneriat

“Cu mult timp în urmă, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să construiască o arcă.

 „Curând”, a spus Dumnezeu, „voi trimite un potop pentru a spăla tot răul de pe lume. Dar, pentru că tu ești un om bun, te-am ales pe tine și pe familia ta să luați viața de la început, după ce potopul se va fi terminat.”

 

„Du-te și construiește o arcă, după care adu câte o pereche din tot ce există – masculin și feminin – pentru ca fiecare din ei să poată începe o familie atunci când pământul va fi uscat din nou.”

 

Noe a făcut așa cum i-a spus Dumnezeu. În fiecare zi, cerul se înnegrea și norii de furtună se înmulțeau, Noe a încărcat arca.Leii răgeau. Câinii lătrau. Vacile mugeau. Girafele își lăsau capul mai jos pentru a putea trece de intrare.

A venit și Adevărul, împreună cu Sfântul bun. A venit Dragostea, împreună cu Fapta bună. Toți veneau în perechi, așa cum spusese Dumnezeu. A început să plouă. Într-o zi, pe când apele începeau să crească, a venit un personaj mic și șters, acoperit complet de o manta lungă și neagră, și a încercat să se strecoare în arcă fără știrea lui Noe.

 

„Stai!” a strigat Noe. „Știu cine ești!” „Tu ești Minciuna, și nu ai voie să intri dacă ești singură, pentru că Dumnezeu mi-a poruncit ca fiecare creatură să aibă un partener.” „Dar eu chiar am un partener!” a mințit Minciuna. „Vine mai târziu.” „Îți știu eu șmecheriile”, a răspuns Noe. „Pe mine nu mă păcălești. Pleacă și să nu te mai întorci dacă nu îți găsești un însoțitor.”

 

Minciunaștia că nu mai avea timp de pierdut. A început să alerge disperată prin țară, întrebând pe toți cei care îi întâlnea dacă nu doresc să îi fie partener. Dar Minciuna era așa de urâtă încât nimeni nu vroia. Până la urmă, în mijlocul unei păduri întunecate, Minciuna a văzut un boșorog fără dinți. Fața sa era plină de zbârcituri, părul său era lung și încâlcit. Ce făcea? Ei bine, rupea aripioarele unor fluturași și râdea când aceștia se târau neajutorați pe pământ.

         Cine ești tu?  a întrebat Minciuna.

         Eu sunt Răul, a spus el.

         Te iubesc, a spus Minciuna. Căsătorește-te cu mine și vino la arca lui Noe. Vine un potop groaznic, iar Domnul a poruncit că nimeni nu poate fi salvat dacă nu are partener!

         Tu ești Minciuna, a spus Răul. De unde să știu eu dacă tu spui adevărul?

         Îți jur, a spus Minciuna. De data asta nu mint. Și, pentru a demonstra acest lucru, voi face orice îmi ceri”. Răul s-a gândit o bună bucată de timp. După care s-a întors la Minciună și i-a zâmbit fără dinți.

         Îți propun o înțelegere, a spus el. Voi fi partenerul tău pe arcă. Dar, doresc în schimb, să îmi dai mie tot ce câștigi prin minciună, de acum înainte și pentru vecie.

         Îmi ceri foarte mult, a răspuns Minciuna. Dar nu am de ales. Hai repede, să ajungem la timp în arcă. Mă tem că Noe nu ne va mai primi și ne va face necazuri.

În seara aceea, când începuse deja să tune și să fulgere, iar animalele tremurau de frică, Răul și Minciuna au intrat în arcă. Noe s-a încruntat când i-a văzut. Dar Minciuna avea un partener și li s-a permis să vină la bord. și așa sa întâmplat că Răul și Minciuna au rămas pe lume, chiar și după ce potopul a trecut, iar cerul era de un albastru pur.

 

De atunci, Răul a obligat-o pe Minciună să respecte înțelegerea lor, în așa fel încât tot ce a câștigat prin Minciună l-a ajutat pe Răul să crească mare și puternic.

 

Parteneriatul lor continuă și astăzi.”

  Povestea apărută în minirevista Menora, revista comunității de evrei din Focșani.

One thought on “Parteneriat

  1. Acum am înţeles mai bine ce ai vrut să îmi spui în discutia noastră, ştii tu care. Nu îmi vine a crede că această poveste stă singură aici, nevizitată de lume. E extraordinară. Mulţumesc!

Leave a Reply