Scena 1

 O Ea, un El , un dormitor, un Recamier.  Ea doarme. Pentru ea, noapte adâncă..El nu doarme.  Pentru el noapte albă. El se întoarce, oftând.

Recamierul oftează scârțâind. Ea semi-trează. Îl studiază. El nedormit visează. Ea vorbește cu ea: „Cred că are pe altcineva!”. El semi- adormit gândește tot așa: „Mâine mă voi duce la ea!”.  

 Scena 2

 Aceeași Ea. Același El. El în baie. Fericit. Falsează:”Te voi avea la noapte, să stii,  iubita mea!”. Ea în dormitor. Oftează. Strânge din dinți. În gând îi răsună o manea : “De ce mă minți, de ce mă minți!”. Recamierul scârțăie și el sub ea:” O viața mea, o viața mea!Doamne, ce puțin mai am din ea!”  El pleacă fluierând. Ea rămâne suspinând.

 Scena 3

 Ea. Răzbunătoare. Recuzita e la vedere. Polonic, mătură, geamantanul pe recamier, farfurii zburătoare. Suspans. Pentru cine or fi oare?

El. Se întoarce acasă cu cealaltă. Este fericit în brațe cu EA. O… SALTEA. Din dormitor, recamierul o privește cu ură. Se aude un ultim scârțâit ce spunea: „Până aici mi-a fost! Adio!S-a terminat cu viața mea!”.

 Scena 4.          

 Un el. O ea.  O nouă saltea. Tăcere adâncă. Nu se aude nimic, cu nici un chip.

–          Hei, sufleur, zi ceva! Ce mai era?

–          A! Da!Va urma.

 Gata, cortina poate cădea!

Urmarea? Va fi peste opt luni și ceva, sau când va fi, când El va veni cu-o nouă saltea… pentru copii.