Mi-e dor de casa părintească Căsuța mică din chirpici, Făcută-n ea ca să trăiască, Părinții mei cu noi, trei pici.   Avea o camera mai mare, “De bună”, pentru sărbători, Dată cu rol, având ștergare, Și-un covor țesut cu flori, Pus de la ușă pân’ la pat, Unde intram arareori, Ca-ntr-un palat.   În rest, stăteam într-o odaie, Având un geam spre răsărit, Prin care luna cea bălaie Ne mângâia somnul ...